Vă ofer în dar un exemplar din volumul 10 din colecția operelor complete ale lui C.G. Jung – „Civilizația în tranziție”. Detalii despre carte găsiți pe PsihoShop.ro.
Fie că o doriți pentru voi, fie că doriți să o oferiți în dar altcuiva, aștept până miercuri, 1 octombrie 2014, ora 20.00, să ne spuneți care este mitul vostru preferat.
Încercați, vă rog, să vă încadrați în aproximativ 1000 de caractere. Puteți răspunde pe site la postul legat de acest subiect sau pe Facebook. Fiecare post trebuie să conțină la sfârșit e-mailul de contact. Răspunsurile care nu conțin un e-mail de contact nu le voi lua în considerare.
Evident, după o evaluare subiectivă a răspunsurilor, voi anunța câștigătorul joi, 2 octombrie 2014, în acest post pe blog și pe pagina de Facebook a blogului – „Biblioterapie”.
Vă mulțumesc pentru participare! De această dată, voi dărui cartea lui Sebastian Mihail. Îl voi contacta prin e-mail pentru detalii.
Greu de zis, primul gând a fost către Orfeu și Euridice, dar cred că mai mult din cauză că am scris – oarecum – despre el de curând. Gândindu-mă mai bine, cel mai interesant mit pentru mine, unul care mă urmărește de ceva vreme și cred că o va tot face, e mitul lui Sisif. Pleacă de la Camus și de la fascinația cu absurdismul, dar rapid am ajuns să înglobez o trăire-filosofie sisifică despre care am mai tot scris, fie ficțiune sau non-ficțiune. Problema repetiției, filosofia lui Deleuze și chiar acum vreo doi ani un proiect de artă contemporană în care am „atârnat” o fotografie sonoră numită Sisif (aici).
Pe mine mă fascinează aşa-numitul „mono-mit” (care de fapt e „arhetipul” lui Jung, după cum mi se pare mie). Există teoria cum că toate miturile narative se regăsesc într-o singură structură, o singură Mare Poveste.
Plecînd de la Vasile Lovinescu şi ajungînd la Joseph Campbell, am putut face conexiuni chiar între Harap-Alb şi Luke Skywalker din „Star Wars” sau Neo din „Matrix”, pentru că toţi au o bază comună: mitul eroului (cu paşi caracteristici bine evidenţiaţi în fiecare dintre poveşti).
sebastian.m.albu@gmail.com
Stiu ca am intarziat, dar chiar, poate, daca nu mai este valabil eu tot vreau sa scriu mitul acesta care, sincer, cand l-am auzit prima oara (de la profesoara de romana) am ramas toata ziua cu gandul la ideea aceasta, cine stie poate chiar a fost real. 🙂
Eu am sa scriu versiunea relatata de Platon, in Banchetul, prin intermediul personajului numit Aristofan, explicand astfel modul in care a aparut iubirea.
La inceput traiau pe pamant fiinte androgine, de forma sferica, compuse din doi barbati, doua femei sau o femeie si un barbat lipiti spate in spate. Puterea lor era nemarginita. Zeii, temandu-se de aceasta putere, au hotarat sa ii desparta. Jumatatile astfel separate au inceput sa moara de tristete si de dor. Vazand ca raman fara supusi, zeii au cautat o modalitate de a le da noilor oameni un motiv pentru a trai. In acest scop a fost creat Eros, pentru a semana iubirea in lume. De atunci, cele doua jumatati se cauta una pe alta toata viata, iar daca se regasesc, formeaza fiinta perfecta de odinioara.
Este un mod frumos de a spune cum a aparut iubirea…
e-mail: francesca.barta@yahoo.com