Maidanul cu dragoste

Share Button

P1290489Vă ofer în dar un exemplar din cartea „Bărbatul de azi explicat femeilor”, de Gerard Leleu. Puteți citi câteva fragmente din carte pe PsihoShop.ro. În plus, vă ofer cadou volumele „Prins”, de Petru Popescu, și „Maidanul cu dragoste”, de G.M. Zamfirescu.

Fie că le doriți pentru voi, fie că doriți să le oferiți în dar altcuiva, aștept până miercuri, 15 octombrie 2014, ora 10.00, să ne povestiți un moment special petrecut alături de persoana iubită.

Încercați, vă rog, să vă încadrați în aproximativ 1000 de caractere. Puteți răspunde pe site la postul legat de acest subiect sau pe Facebook.

Fiecare post trebuie să conțină la sfârșit e-mailul de contact. Răspunsurile care nu conțin un e-mail de contact nu le voi lua în considerare.

Evident, după o evaluare subiectivă a răspunsurilor, voi anunța câștigătorul miercuri, 15 octombrie 2014, în acest post pe blog și pe pagina de Facebook a blogului – „Biblioterapie”.

Vă mulțumesc pentru că ne-ați împărtășit aceste experiențe deosebite. De această dată, voi oferi cărțile Oanei Pauna. O voi contacta prin e-mail pentru detalii.

Share Button

2 comments

  1. Eram amandoi in pat, la o cabana la munte. Vorbeam verzi si uscate cand s-a iscat o liniste care ma facea sa am emotii. Stiam ca e mare amator de carti filosofice si ca nu are acasa si ii adusesem doua cadou. Se apropia mos Niculae si am zis ca e momentul oportun.Avea sa fie singurul iubit caruia i-am oferit in dar carti. Cel mai filosof, cel mai sensibil, cel mai inteligent, cel mai bland, cel mai drag mie. Am scos cartile si nu mai stiu ce i-am zis cand i le-am oferit. Statea cu ele in maini si se uita la ele. La un moment dat deschide gura si zice cu ochii jucand in lacrimi: „Tu, tu, tu stii ce sunt astea? Tu stii ce-mi oferi aici? Astea sunt cartile, genul de carti pe care le caut de o viata si pe care nu mi le permit. Sunt niste carti foarte valoroase.” Ii simteam emotia si recunostinta fara margini in glas si m-a imbratisat. Ma tinea strans si isi pusese capul pe umarul meu. Mi-a zis ca sunt o fata extraordinara, o fata buna la suflet si a inceput sa planga incetisor. Ma lasase fara cuvinte murmurul lui si lacrimile ce-mi udau umarul. Il strangeam in brate ca pe un copil desi era mai mare cu 3 ani decat mine si ramasesem fara glas .Voiam sa-i zic ceva sa-l linistesc, dar nu aveam voce. Am harait de vreo 2 ori pana i-am zis sa nu mai planga, ma bucur ca ii plac. I-am sarutat parul si obrazul si ne-am asezat in pat tot imbratisati, plangand amandoi unul de dragul si emotia pentru celalalt. Nu o sa uit niciodata baiatul care a plans pentru ca i-am daruit doua carti de filosofie. Cel care s-a abandonat total in bratele mele si cel pentru care am ramas fara vorbe, toata poezia din mine fiind de prisos in momentul ala pentru ca nu puteam sa scot un cuvant de duh, un cuvant sa-l opresc din plans.
    Aceasta este o amintire foarte draga mie si doar descriind-o aici m-am emotionat si m-au trecut fiori.
    anastacie93@yahoo.com

  2. Joi, 16 iulie. Fusesem diagnosticata in acea zi cu o afectiune dermatologica de natura venerica. Asteptam ca in saptamanile ce urmau sa primesc rezultatul unei test Pap si stiam ca aveau sa fie cele mai cumplite zile din viata mea. Nu intelegeam de ce mi se intampla toate astea si, rascolind in minte, cautam sa gasesc – alaturi de EL – cauzele acelui diagnostic, un verdict care punea un mare semn de intrebare asupra viitorului relatiei noastre. Era noaptea mintii. Furie, disperare, criza, neputinta, inertie, catatonie. Nu mai puteam gandi, nu ma puteam misca, as fi vrut efectiv sa nu mai exist. El ma privea neputincios, cu lacrimi in ochi, tinandu-mi mainile in palmele lui reci. Apoi, l-am auzit cu un glas hotarat spunandu-mi: e de ajuns! te iubesc din suflet si vreau sa fii sotia mea! astazi ne logodim si o sa mergem sa iti luam cel mai frumos inel. Nu stiu de unde a aparut boala asta, dar nu as vrea sa te indoiesti vreodata de fidelitatea si iubirea mea, asa ca orice s-ar intampla de aici inainte, vreau sa induram impreuna. La bine si la greu, oricat de greu ar fi ce va urma, vreau sa fii sotia mea. Esti sufletul meu. Nu ma intereseaza sa traiesc daca tu nu esti sanatoasa si fericita. Ma asculti? Spune, accepti? Cuvintele lui, rostite stangaci si tremurand, au fost cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care am primit-o in viata mea. Am acceptat, am gasit inelul, si trecand de la agonie la extaz, i-am promis ca voi fi a lui pentru totdeauna. Mai tarziu, a sosit si rezultatul testului – era bun, eram sanatoasa. Iar dupa o vreme, diagnosticul initial s-a dovedit a fi o eroare medicala. Corpul meu s-a vindecat singur in scurt timp. Am gandit ca nu putea fi decat o somatizare. Ceea ce am descoperit insa in ziua aceea torida de iulie, ma va urmari toata viata – iubirea adevarata! si cum ea vindeca, alina si odihneste.
    aurelia_ciobanu83@yahoo.com

Comments are closed.