Jurnalul lui Jean-Jacques Rousseau din „Visările unui hoinar singuratic” adună la un loc câteva reflecții ale bătrânului autor despre viață, fericire, libertate, minciună, stimă de sine etc. Sunt condensate în aceste eseuri concluziile lui Rousseau despre ce considera el important pentru un om să știe și să aplice în viață – valori, principii, idei.
- „…izvorul adevăratei fericiri se află în noi…”
- „…nu e în puterea oamenilor să-l facă nefericit pe cine știe să vrea să fie fericit…”
- „Și de vreme ce viața asta nu e decât un lung șir de încercări, ce importanță mai are dacă aceste încercări sunt de un fel sau de altul?”
- „A minți fără folos – nici pagubă pentru tine sau pentru alții nu este a minți: nu e minciună, e ficțiune.”
- „…a spune un neadevăr în profitul tău nu e o minciună mai mică decât a-l spune în dauna altcuiva, deși e o minciună mai puțin criminală.”
- „A acorda un avantaj cui nu-l merită înseamnă a tulbura ordinea și dreptatea; a atribui în mod mincinos sieși sau altcuiva un fapt din care poate decurge o laudă sau un blam, o învinuire sau o dezvinovățire, este a comite o faptă nedreaptă; dar tot ceea ce, contrar fiind adevărului, vatămă dreptatea în orice fel, este minciună.”
- „N-am crezut niciodată că libertatea omului constă în a face ce vrea, ci în a nu face ce nu vrea.”
- „Stima de sine însuși este cel mai de seamă mobil al sufletelor mândre; amorul propriu rodnic în iluzii, se îmbracă în veșminte de împrumut și se dă drept stimă de sine; dar când înșelăciunea e descoperită și amorul propriu nu se mai poate ascunde, din clipa aceea el nu mai e de temut și, deși cu greu se lasă înăbușit, cel puțin de domolit lesne îl domolești.”
După ce am citit „Visările unui hoinar singuratic”, am rămas cu câteva întrebări în minte:
- Mai are sens la bătrânețe învățarea? Mai ai energie să progresezi?
- Doar în izolare te poți cunoaște pe tine? Ceilalți te deturnează de la cunoașterea de sine?
- Temerile bătrâneții: am trăit degeaba? ce rămâne după mine? se va falsifica ceea ce am realizat? va afla cineva ceea ce am făcut și va aprecia? am realizat ceva durabil? cum te impaci cu zădarnicia și cu singurătatea eternă?
- Suntem coruptibili pentru că nu mai suntem în contact cu natura fizică (din jurul nostru) și cu natura umană (emoții, intuiție)?