„Ne confruntăm cu tentații pe care le hulim în puținele momente în care ne distanțăm suficient de ele, dar cărora ne lipsește motivarea să le rezistăm, spre dezamăgirea și rușinea noastră. Partea matură din noi urmărește exasperată cum cea infantilă calcă în picioare principiile cele mai înalte, ignorând ceea ce noi venerăm cu ardoare. Dorința noastră cea mai fierbinte se poate să fie ca cineva să vină să ne salveze de noi înșine.” (Alain de Botton, „Religia pentru atei”)
Aș spune că nu ne cunoaștem suficient. Cedăm tentațiilor pentru că nu știm ce e sau nu bun pentru noi înșine și tânjim după noi experiențe sau dorim să retrăim anumite plăceri ori ne împlinim repetat niște dorințe, tocmai pentru că nu știm ce vrem, nu avem scopuri clare, ca să vedem că tentațiile ne deturnează de la ele. Când știm cine suntem, ce putem, unde vrem să mergem, ce călătorie am ales pentru destinația noastră, ce energii investim în atingerea obiectivelor noastre, atunci tentațiile o să apară ca obstacole în drum și le vom aborda ca atare. Până atunci, sunt doar o oprire binevenită pe un drum obositor, plictisitor și nesatisfăcător pentru că habar n-avem unde ne îndreptăm.