5 cărți despre Coreea de Nord

Share Button

După știrea că, din nou, Coreea de Nord face teste cu bombe nucleare (indiferent de cât de puternice sunt și indiferent ce conțin, sunt o amenințare pentru specia umană în general), am făcut o scurtă listă cu volume despre această regiune pe care aș vrea să le citesc. Coreea de Nord este o țară în care comunismul radical (i-aș zice… atroce) a determinat o rupere politică, culturală etc. față de majoritatea națiunilor lumii. Așadar, neavând acces direct la ce se întâmplă acolo, doar prin intermediul mass-mediei și al cărților putem afla câte ceva.

invidieNimic de invidiat. Vieți obișnuite în Coreea de Nord, de Barbara Demik, editura Meteor Press

Realitatea întrece orice ficţiune – o demonstrează această carte, distinsă cu Premiul Samuel Johnson, cel mai prestigios din Marea Britanie în domeniul non-ficţiune.

Barbara Demik a reuşit cu mijloacele unui jurnalist devotat adevărului să aducă la lumină vieţile oamenilor obişnuiţi din ţara cu cel mai represiv regim totalitar contemporan. În această lume nu există conexiuni la internet, aparatele de radio şi televizoarele sunt fixate pe postul guvernamental, americanii sunt „încarnarea răului”, afişarea în public a afecţiunii faţă de o altă persoană este pedepsită, iar deoarece noaptea nu se furnizează curent electric, cerul înstelat de deasupra Coreei de Nord ar putea fi cel mai limpede din Asia de Nord-Est, căci „nicio lumină artificială nu concurează cu strălucirea stelelor de pe cer”.

Cele şase poveşti de viaţă din carte sunt ale unor nord-coreeni din Chongjin, centru industrial şi minier, una dintre regiunile cel mai crunt lovite de foametea din anii ’90.

noiFără tine, noi nu existăm. Viața mea secretă ca profesoară a copiilor elitei nord-coreene, de Suki Kim, editura Polirom

În fiecare zi, studenții nord-coreeni defilează de trei ori, aliniați pe două rânduri, intonând cântece în onoarea lui Kim Jong-il și a țării lor: „Fără tine, noi nu existăm”. Suntem în 2011 și toate universitățile din Coreea de Nord au fost închise pentru un an, iar studenții au fost trimiși pe șantiere de construcții – mai puțin cei 270 de studenți de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Phenian. Aceștia nu sunt niște tineri oarecare, ci aparțin familiilor elitei nord-coreene. Fără să-și divulge identitatea de scriitoare și jurnalistă, Suki Kim s-a alăturat corpului profesoral al universității privilegiate, alcătuit în principal din misionari creștini occidentali. În următoarele șase luni ea trăiește alături de studenții ei, supravegheată atent de regimul comunist, și are o imagine a vieții cotidiene din țara cu cel mai tiranic regim în  prezent.

lagarEvadare din Lagărul 14, de Blaine Harden, editura Corint

Lagărele de muncă din Coreea de Nord au o existenţă mult mai îndelungată decât a Gulagului sovietic şi a lagărelor de concentrare naziste. Chiar dacă fotografiile făcute din satelit sunt mai mult decât grăitoare, guvernul nord-coreean neagă prezenţa acestor închisori. Nicio persoană născută în lagăr nu a reuşit vreodată să evadeze – nimeni, cu excepţia lui Shin Dong-hyuk, care a scăpat din acel infern şi a povestit ce se întâmplă acolo.

În „Evadare din Lagărul 14”, un bestseller publicat în 22 de ţări, printre care Brazilia, Japonia, Rusia şi China, jurnalistul american Blaine Harden dezvăluie secretele celui mai represiv sistem totalitar din lume, prin intermediul relatării înfiorătoare a lui Shin, un băiat care nu ştia nimic despre lumea de afară, devenise de mic un turnător şi fusese obligat să asiste la execuţia familiei sale.

adelinCoreea de Nord, un lagăr cât o țară, de Adelin Petrișor, editura Polirom

Adelin Petrișor realizează un incitant periplu fotografic în cea mai închisă țară a lumii. Captivantul său album de fotografie reprezintă și un avertisment privind riscul de a repeta greșelile istoriei.

„Contactul cu țara lui Kim a fost, așa cum mă și așteptam, dur. Am întâlnit imagini familiare: cozi la magazine, străzi uriașe aproape pustii, clădiri faraonice. La fiecare colț de stradă, din difuzoare se auzeau discursuri mobilizatoare, iar bannerele uriașe conțineau doar sloganuri ale propagandei partidului unic… Imaginile orwelliene mi-au dat fiori și m-au făcut să mă gândesc că așa ar fi arătat România dacă nu ar fi existat decembrie 1989.” (Adelin Petrișor)

libertateDrumul către libertate. Autobiografia unei refugiate din Coreea de Nord, de Yeonmi Park, editura Polirom

Yeonmi Park a crescut crezând că e normal să vadă cadavre în drum spre școală și să fie atât de flamândă, încât să mănânce plante sălbatice. A fost învățată să nu-și exprime niciodată părerile și i s-a spus că „Iubitul Conducător” poate să-i citească gândurile și să o pedepsească pentru ele. La vârsta de 13 ani, după ce tatăl ei a fost condamnat la muncă silnică, Yeonmi și familia ei au luat decizia disperată de a fugi din Coreea de Nord traversând fluviul înghețat Yalu în China, unde au căzut însă în mâinile traficanților de persoane. După aproape doi ani de captivitate într-o lume la fel de brutală și de periculoasă ca aceea pe care o părăsiseră, Yeonmi și mama ei și-au riscat din nou viața, străbătând deșertul Gobi și orientându-se după stele în drumul lor spre libertate. Yeonmi Park își spune pentru prima oară povestea uluitoare, cu demnitate, curaj și uneori cu umor.

Share Button

4 comments

    1. Interesantă și asta! De adăugat pe listă! Îngrozitor ce se întâmplă în țara asta (sau să zic jumătate de țară…). Oricum ar fi, tot groaznic este.

        1. E specific unui regim totalitar să nu se sinchisească de ce zic alții. Însă nu se poate ignora ce se întâmplă acolo; într-un fel sau altul, va trebui să existe o schimbare. Există pârghii (inclusiv economice) ca să fie „strânși cu ușa”.

Comments are closed.