Biblioteca nopții, a lui Alberto Manguel, ne introduce în lumea fascinantă a locurilor unde oamenii adună la un loc toate formele prin care au prins viață gândurile și sentimentele lor. Ne poartă, de-a lungul istoriei, pe aripile rafturilor pe care oamenii au așezat înțelepciunea speciei lor. Și oare toate acestea folosesc la ceva?
Se desprind în istorie două simboluri. Turnul Babel reflectă dorința omului de a cuceri spațiul, de a uni la un loc diversitatea și de a da la o parte dezbinarea. Biblioteca din Alexandria reflectă dorința de a domina timpul, de a imortaliza istoria, de a păstra etern rezultatele minții umane (experiențe, gânduri, idei, emoții etc.) și de a le lăsa moștenire.
„Fiecare cititor încearcă să asigure o fărâmă de nemurire unei anumite cărți. Din acest punct de vedere, cititul este un ritual al renașterii.“
Bibliothekai a fost un termen folosit inițial pentru a se referi la rafturile/nișele în care erau păstrate sulurile de papirusuri în Biblioteca din Alexandria.
Dispariția Bibliotecii din Alexandria „ne face să înțelegem că tot ceea ce strângem se va pierde, dar și că ceea ce am pierdut poate fi, în mare parte, recuperat“.
„Grație alchimiei cuvintelor, experiența unui om poate deveni experiența tuturor, iar acea experiență, distilată, din nou, în cuvinte, poate servi scopului tainic și singular al fiecărui cititor.“
Ce rămâne cu adevărat și sub ce formă rămâne? Căci acumularea cunoașterii nu înseamnă cunoaștere. Iar era tehnologiei nu garantează deloc o păstrare mai îndelungată, mai sigură sau mai fidelă a informațiilor. Dimpotrivă. Puterea cititorilor nu rezidă în capacitatea lor de a acumula informații, nici în abilitatea de a ordona și de a cataloga, ci în darul lor de a interpreta lectura, de a crea asociații în cadrul acesteia și de a o transforma.
Cunoașterea se află în „experiența care se desprinde de pe pagină și se transformă în altă experiență, în cuvintele care se reflectă nu doar în lumea exterioară, ci și în ființa cititorului.“
Dar cum alegem cărțile pe care le citim? După ce criterii și din ce motive? Dacă citim ceva fără motiv, fără scop, lăsând la întâmplare decizia lecturii, atunci suntem dintre cei pentru care lectura este doar un mijloc de petrecere a timpului liber, un act subsidiar.
Se remarcă în schimb cei care citesc cu scop, care păstrează idei, preiau citate, discută sau scriu despre cărți etc.
„A cita înseamnă a reflecta asupra a ceea ce a fost spus și până ce nu vom fi făcut aceasta, vom continua să vorbim într-un vid unde vocea omenească nu poate scoate niciun sunet. (…) A cita înseamnă a continua o conversație începută în trecut, astfel încât prezentul să poată fi contextualizat.“