Citești acum…. sau Ai terminat de curând…
Bertrand Russell, „În căutarea fericirii”. Nu am terminat-o încă, dar sînt fascinată de modalitatea simplă și atît de cuceritoare a autorului (poate cel mai important filosof britanic din secolul trecut) de a aborda (pe înțelesul tuturor) o temă atît de complicată: fericirea.
Alegi o carte în funcție de (trei criterii)…
În principal, am trei modalități de a alege cărți:
1. Cele care țin de literatura de specialitate (Relații internaționale, Științe politice).
2. Cele ale autorilor preferați (literatură).
3. Cele recomandate argumentat de prietenii în a căror judecată am încredere.
Nu ai putut termina cartea… (ce ți-a rămas în amintire despre ea?)
Nu cartea, ci autorul: Mircea Cărtărescu. „Orbitor” a fost un soi de piatră de încercare, am făcut eforturi, dar într-un final am renunțat. Nu m-aș grăbi să spun că autorul nu e bun sau că eu n-am fost destul de motivată în calitate de cititor. Structura mea de filolog înrăit mă face să cred că există pur și simplu autori care nu se potrivesc structurii noastre sufletești sau mentale. Instinctiv simțim dacă putem parcurge o carte sau nu. Cel puțin asta mi se întîmplă mie.
Alegi cărțile pe care le dai cadou… (trei repere)…
1. În funcție de persoană. Nu dai unui om care a terminat doctoratul, de pildă, o carte pe care ai da-o unui adolescent întîrziat.
2. În funcție de notorietatea cărții. Nu există autori buni sau slabi, există doar autori care ne spun ceva sau nu ne spun nimic.
3. În funcție de sentimentele mele pentru acea carte. Fiindcă întotdeauna între autor și cititor se realizează o legătură de suflet. Petreci timp cu acea carte, îi dedici gînduri, o păstrezi în memorie. E normal să fie așa.
Trei scriitori favoriți… (de ce tocmai ei?)
Cea mai ușoară întrebare grea. Scriitorii mei favoriți sunt mai mulți. Dar, am trei scriitori de suflet:
1. Jane Austen
2. Charlotte Bronte
Ambele scriitoare sunt favoritele mele pentru că mi-au însoțit multe etape complicate de viață. Le apreciez nu neapărat poveștile și scriitura în sine, cît mai ales abordarea și felul unic de a ajunge la cititoare. Și spun cititoare pentru că am aproape certitudinea că un bărbat nu are cum să „guste” story-ul și lecțiile lor de viață.
3. Khaled Hosseini
Pe acesta l-am descoperit absolut întîmplător, vizionînd un film, „Vînătorii de zmeie”. Povestea mi s-a părut atît de uluitoare încît nu am avut liniște pînă nu am găsit cartea.
După aceea am citit „Splendida cetate a celor o mie de sori”, și n-am mai avut nici un dubiu, Hosseini este un scriitor fascinant, cu atît mai mult cu cît poveștile lui sunt rupte dintr-o cruntă realitate.
Există însă, tot la capitolul „de suflet”, două scriitoare din România pe care le apreciez în mod deosebit pentru că m-au ajutat să-mi dau seama că nu e nimic în neregulă cu felul în care simt și gîndesc, m-au inspirat și m-au făcut să am curajul de a fi eu însămi, în toate împrejurările:
1. Mihaela Miroiu: „R’Estul și Vestul”, „Dincolo de îngeri și draci – Etica în politica românească”, „Neprețuitele femei – Publicistică feministă”, „Convenio – Despre natură, femei și morală”.
2. Aurora Liiceanu: „Supuse sau rebele, două versiuni ale feminității”, „Patru femei, patru povești”, „Rendez-vous cu lumea”.
Alege trei cărți de luat pe o insulă pustie…. (de ce tocmai acestea?)
În mod clar, prima dintre ele e a doctorului Răzvan Constantinescu, „(R)Umori”. Are la bază dialoguri adunate de pe Facebook, dar nu din această cauză aș lua-o cu mine, ci pentru că aș avea timp să o recitesc și să rememorez sute de evenimente, declarații, întîmplări din politica românească. Și m-aș amuza copios.
A doua ar fi „Viața unui om singur”, de Adrian Marino. A fost o carte foarte greu de parcurs pentru mine, în principal pentru că multe, foarte multe dintre trăirile lui Marino au fost și ale mele. Îi înțeleg tristețea, dezamăgirile și mai ales singurătatea experimentată în mijlocul foarte multor oameni, de o calitate îndoielnică însă.
A treia ar fi „Divina Comedie”, Dante Alighieri. Prima dată, în întregime, am citit-o în primul an de facultate. Am recitit, în răstimpuri, fragmente. Mi-ar plăcea o relectură așezată, aș vrea să pot parcurge itinerariul dantesc „departe de lumea dezlănțuită”.
Ce carte aștepți să se scrie?
Ale mele. Aștept să se coacă ideile suficient de mult pentru a avea curajul de a deschide laptopul cu gîndul de a scrie cărțile mele.
Lectura e autoterapie. Crezi?
Da, dar numai pe jumătate. Cealaltă jumătate este reprezentată de filme. Bune.
Ce personaj din ce carte ți-ar plăcea să fii? (motive?)
D’Artagnan, desigur. Pentru că mi se întîmplă tot mai des să fiu enervată de nesimțirea și prostia celor din jurul meu și cel mai mult mi-aș dori o sabie să-i pot învăța mai convingător manierele și drumul bun de urmat în viață.
Ți-ar plăcea să te întâlnești cu scriitorul…. să îi iei un interviu. Ce întrebare i-ai pune neapărat?
Cu Dan Brown. Mi-ar plăcea să-mi spună cum decide tema romanelor sale. Și cît de mult crede, de pildă, în teoria pe care se bazează „Codul lui da Vinci”.
Un mesaj/citat dintr-o carte pe care nu l-ai putut uita…
Jane Austen, „Emma”: „E mai bine să alegi decît să fii ales, să inspiri recunoştinţă decît să fii dator a o arăta”.
Ți-ai „tatua” citatul preferat pe propria piele, pe pantofi, pe tricou, pe o geantă sau pe o eșarfă? (poți adăuga și altceva)
Nu. În general citatele (aproximative) rămîn tatuate pe creier.
Ce titlu ai da unei cărți scrisă despre tine?
Nu voi fi niciodată eroina unei cărți.
Ce schimbă cărțile în viața ta?
Probabil atitudinea.
O tehnică care să îi ajute pe cititori să găsească volumele ce merită citite printre milioanele de titluri de pe piață este…
Internetul. Nu e o tehnică, e un instrument. Foarte folositor. Îl recomand.
Spune-ne două filme inspirate din cărți pe care le recomanzi…
„Jane Eyre” (toate variantele, dar mai ales cea cu Timothy Dalton în rolul lui Edward Rochester), „Pride and Prejudice” (desigur, Colin Firth, dar și David Rintoul în rolul lui Darcy), „Breakfast at Tiffany’s”, „Kite Runner”.
Ce spun cărțile pe care le citești despre tine?
Nu m-am gîndit niciodată la asta. Nu știu, ar trebui să spună că sunt o ființă curioasă și destul de romantică. Bine… nu în exces.
Alege trei calități și trei defecte ale tale. În ce personaje din cărți le-ai regăsit?
Mi-e greu să numesc propriile defecte și calități. Nu sînt un psiholog bun, fiindcă plec de la ideea că fiecare dintre noi este perfect tocmai datorită acestui echilibru între defecte și calități. Cred (aproape cu certitudine) că în toate cărțile pe care le citesc există cîte un personaj (cel puțin) cu care împart o calitate sau un defect. Iar asta face, desigur, personajul cu pricina cu atît mai încîntător.
Ai da o petrecere literară cu tema…
Personajelor din Caragiale. Lumea lui Caragiale mi se pare fabuloasă. Aș vrea să o pot reinventa într-un party tematic, cu vestimentația, defectele și calitățile personajelor din cărți.
Pune-ne o întrebare la care să medităm.
Care este cea mai bună modalitate de a ține minte titlurile cărților, numele personajelor?
Cine este cititoarea Mihaela Răileanu?
Mihaela Răileanu este expert 1A, freelancer. Scrie pe blogurile blubird2008.blogspot.ro și intremoralasipolitica.wordpress.com.
