Noi descoperiri în domeniul neuroștiințelor arată că zonele cerebrale responsabile cu scrisul sunt altele decât cele responsabile cu vorbirea. Diferențele țin atât de controlul motor (mâini, gură), cât și de aspecte ale construirii, structurării și folosirii cuvintelor.
Deși abilitatea de a scrie s-a născut și a evoluat din abilitatea de a vorbi, a scrie și a vorbi sunt două sisteme de limbaj independente din punct de vedere cerebral. Astfel, cineva poate să scrie incorect o propoziție, dar să rostească aceeași propoziție corect.
De exemplu:
Cineva spune: „Copiii merg ei înșiși să cumpere pâine.”
Și aceeași persoană scrie: „Copii merg ei înșuși să cumpăre pâine.”
Majoritatea cercetărilor în neuroștiințe a demonstrat că oamenii care au suferit traume în anumite părți ale creierului pot avea probleme cu vorbirea, dar nici una cu scrisul și invers, în funcție de natura traumei sau de problema cerebrală specifică unei tulburări de limbaj, precum afazia. Faptul că creierul compartimentează funcțiile limbajului este parte a mecanismului său general de apărare aplicat în funcționarea sa, deoarece astfel previne distrugerea generală în cazuri de traume sau disfuncționalități.
Unul dintre ultimele studii realizate și care au arătat modul în care creierul organizează în diferite „camere” diverse funcții lingvistice este cel condus de Brenda Rapp (Departamentul de Științe Cognitive de la Universitatea Johns Hopkins), Simon Fischer-Baum (Departamentul de Psihologie de la Universitatea Rice) și Michele Miozzo (Departamentul de Psihologie de la Universitatea Columbia). Studiul este publicat aici – pss.sagepub.com. Un articol amănunțit despre acest studiu puteți citi pe site-ul ScienceDaily.
Aceste descoperiri și precizarea clară a regiunilor cerebrale implicate în diverse funcții lingvistice pot conduce la realizarea unor programe terapeutice mai eficiente în tulburările de limbaj. De asemenea, aceste descoperiri explică parțial de ce creierul uman face cu greu față sarcinilor multiple. Dan Harris explică pe scurt în videoul de mai jos de ce omul, din punct de vedere neurologic, nu poate realiza cu succes mai multe sarcini în același timp.