Biblioterapia – terapia prin lectură – este confundată adesea cu una dintre metodele sale (cea mai răspândită, e adevărat, și cea mai ușor de aplicat) – recomandarea de liste de cărți pe anumite teme. E ca și când am confunda psihanaliza cu interpretarea viselor și am presupune că dacă mergem la o cură de psihanaliză doar asta o să facem – terapeutul o să ne interpreteze visele și ne va ajuta astfel să ne rezolvăm problemele.
Biblioterapia cuprinde, de fapt, un ansamblu de metode care să-i ajute pe oameni să descopere cărțile „potrivite” lor și să învețe să le selecteze eficient pentru ei înșiși. Scopul biblioterapiei nu este doar să recomande cărți, ci mai degrabă de a-i ghida pe cititori să se cunoască îndeajuns de bine pentru a ști să găsească cărțile necesare lor. Fiecare dintre noi avem anumite nevoi, dorințe, interese și, mai ales, o personalitate unică. Astfel, criteriile de selecție ale cărților trebuie să țină cont de tot acest panel de trăsături singulare. Acesta este principalul scop al biblioterapiei – fiecare să citească ceea ce îi aduce un beneficiu maxim, fie că vorbim doar de o oră de relaxare și retragere din cotidian, fie că vorbim de învățatul pentru examene, fie că citim pentru a descoperi soluții pentru anumite probleme, fie că explorăm un domeniu tematic pentru că ne preocupă.
Oamenii pasionați de lectură folosesc, în mod natural, criterii personale de a alege cărțile pe care le citesc – recomandările criticilor, prietenilor, ale bloggerilor de carte, citesc recenzii, se interesează de autor și, desigur, țin cont de preferințele lor pentru anumite genuri literare sau preocuparea pentru o anumită temă etc. Fiecare dintre noi este un sistem unic de trăsături fizice și psihologice și numai această „hartă personală” a fiecăruia decide eficient cea mai bună lectură. Biblioterapeutul, care este preocupat de psihologia cititorului, poate fi doar un ghid în clarificarea și prioritizarea acestor criterii personale în selecția cărților. În plus, el îi poate ajuta pe cititori să identifice „capcanele” personale care îi împiedică să descopere anumite cărți, teme, autori etc. – „capcane” care țin de unele patternuri (majoritatea inconștiente) de acțiune și decizie pe care le integrăm în personalitatea noastră de-a lungul timpului, dar mai ales în copilărie.
Cum „aducem” ceea ce citim în viața noastră?
Un alt scop al biblioterapiei este acela de a-i face pe oameni (mai ales pe cei care citesc mai puțin) să conștientizeze că lectura este doar începutul unui drum. Pornind de la ce ai citit, poți construi propriile idei, poți găsi soluții personale la anumite probleme, te poți inspira pentru a realiza ceva creativ, deci poți aduce tot ce a imaginat sau discutat scriitorul unui text în realitatea ta și îl poți transforma pentru a schimba ceva în bine în viața ta și a celorlalți. Lectura ajunge să facă parte din viața noastră prin ceea ce rămâne în mintea și în sufletul nostru după ce am terminat de citit ceva. Asta deoarece ceea ce am citit ne poate influența să luăm anumite decizii și să acționăm într-un anumit fel în realitate. Cei care se gândesc acum că influența poate fi și negativă, au dreptate să o facă. Multe texte pot fi manipulatorii și ne pot induce în eroare. De aceea, unele dintre tehnicile biblioterapiei au ca scop ca cititorii să învețe să identifice elementele manipulatorii și să știe să verifice informațiile dacă e cazul.
Experiențele cognitive și emoționale din timpul lecturii se „extind” firesc în viața de zi cu zi a cititorilor – de pildă, cineva pasionat de gătit poate face în propria bucătărie rețete din cărțile unui scriitor, cineva pasionat de muzică poate compune o melodie pentru o poezie preferată, cineva talentat la desen poate face grafica unui roman îndrăgit, cineva pasionat de design interior poate gândi aranjamentul propriei case după cartea lui favorită și cineva interesat de design vestimentar se poate inspira din volume din epoci trecute pentru a se îmbrăca original. În plus, lectura și pasiunile cititorului pot sta la baza unor idei inedite de afaceri – restaurant cu rețete din cărți, club cu design stil „Alice în Țara Minunilor”, loc de joacă pentru copii gândit după cărți precum „Charlie și fabrica de ciocolată”, cafenea/ceainărie-librărie, hotel pentru tineri care să fie în același timp o bibliotecă, bijuterii inspirate din cărți etc. Astfel, lectura este doar „pretextul” de a experimenta idei, de a te dezvolta emoțional, de a-ți îmbogăți cunoștințele, de a-ți cizela abilitățile, de a intra în contact cu minți diferite de a ta pentru a gândi apoi soluții personale la propriile preocupări și/sau probleme de viață.
Lectura poate fi oricând un mijloc prin care, descoperindu-ne pe noi, vom afla cum să înfruntăm – mai puternici, mai creativi și mai curajoși – realitatea în care trăim.