Pe oricine ai întreba, sigur ar avea ceva de spus despre ce înseamnă meditaţia. Un subiect ce pare acum banal, familiar şi despre care foarte multă lume vorbeşte. Însă doar trebuie să înlocuim cuvântul meditaţie din prima frază cu fotbal. Un alt subiect pe buzele multora, dar câţi dintre cei care comentează ştiu să joace fotbal sau ştiu cu adevărat ce presupune să fii fotbalist? Aşadar, Fabrice Midal face o demonstraţie în 15 (anti)lecţii în care arată că, de fapt, nu prea ştim să medităm, pentru că nu ştim cu adevărat ce presupune ea. Am preluat o metodă străveche, a cărei istorie se pierde în negura vremurilor, şi, plecând de la premise eronate şi de la interpretări deturnate, punem în aplicare, de cele mai multe ori, o metodă care e departe de ceea ce reprezintă cu adevărat meditaţia.
Autorul ne arată ce NU este meditaţia pentru a înlătura din mintea noastră toate prejudecăţile şi informaţiile greşite căpătate de-a lungul timpului despre ea. Ideile lui te conving nu pentru că sunt de bun-simţ, nu pentru că ar fi de o logică imbatabilă, nu pentru că ar avea un stil deosebit de a le prezenta, ci pentru că le înţelegi imediat, sunt ancorate firesc în iţele vieţii autorului, în experienţele, bucuriile, realizările şi eşecurile lui, şi pentru că te ung pe suflet… pur şi simplu te învaţă să fii pe pace, pentru că eşti liber să fii tu fără nicio constrângere.
Oamenii „devin precum acele măști care se purtau în teatrul antic grecesc pentru a defini personajele: un bărbat sau o femeie, un personaj comic sau tragic, un om sau un zeu, prietenos sau răutăcios. Trecem de la o mască la alta și ne ascundem în spatele lor. Dar eu însumi când mai sunt? Când anume îmbrățișez viața pură, acel ceva pe care nu îl controlăm, nu îl hotărâm, nu îl stăpânim, care este acolo și care nu poate, în fond, decât să ne minuneze? Prizonier al tuturor identităților mele, am impresia că nu mai sunt decât funcția mea, poziția mea socială, locul meu în familie. Când îmi dau pace, mă dezbar de aceste funcții și redevin o ființă umană, o ființă umană și atât. Și este o ușurare extraordinară…“
NU există reţete de a medita. Şi asta spune cineva care practică meditaţia de mai bine de 25 de ani şi care le arată şi altora cum să o facă de vreo 15 ani. Sinceritatea lui Fabrice Midal e dezarmantă şi incursiunile în viaţa lui susţin şirul demonstraţiei sale, din care reţin aici doar esenţa. Desigur, autorul descrie și câteva elemente principale ale meditației, așa cum o practică el și cum îi învață pe alții să o exerseze. Dar eu am consemnat aici doar firul roșu al principiilor pe care le prezintă. Pentru a afla metodele de meditație recomandate de Fabrice Midal, puteți citi cartea Cum să ți se rupă à la française.
„Meditația, în sensul în care o înțeleg eu, nu este o tehnică, nu este un exercițiu, nu are nimic misterios în sine: este o artă de a trăi. Arta de a‑ți da pace. Nu prescriu nimic, nu dau sfaturi, nu garantez nimic și nu ofer bile albe.“
1
A medita nu înseamnă să te detaşezi sau să te izolezi.
A medita înseamnă să te aşezi confortabil unde îţi doreşti şi să îţi permiţi să fii prezent şi atent la ceea ce se petrece. („Sunt, deci, deschis faţă de tot ceea ce există.“)
2
A medita nu înseamnă a urmări să te autocontrolezi mai bine. („Îmi doream atât de mult să fac lucrurile «bine», încât tot ce reuşeam era să mă sufoc.“)
A medita înseamnă să te eliberezi de presiunea regulilor. („… îmi dau pace şi mă eliberez de regulile care mi se ivesc în minte, în special de acelea pe care singur mi le impun, în cea mai mare parte a timpului, fără ca nimeni să îmi ceară ceva.“)
3
A medita nu înseamnă să te refugiezi în zona ta de confort. („A medita nu înseamnă să te liniștești, ci înseamnă să intri într‑o legătură reală cu viața ta.“)
A medita înseamnă „să abordezi direct toate lucrurile din care este alcătuită existența ta, inclusiv sexualitatea, banii, munca, necazurile și bucuriile.“
4
A medita nu înseamnă să devii mai calm.
„«Calm», spune dicționarul, provine din occitanul calma. Acest termen maritim desemnează absența vântului care îi obliga oarecând pe marinari să fie inactivi, adică să șomeze. Când marea e calmă, este imposibil să avansezi! Calmul este absența mișcării, imobilitatea statică.“
A medita înseamnă pace şi împăcare cu sine şi cu lumea.
„«Pace», ne spune tot dicționarul, provine din vechea rădăcină indo‑europeană pehg, pe care o regăsim în latinul pax, dar mai cu seamă în verbul pango și în grecescul pegnumi, care înseamnă a repara, a ajusta și a lucra. Pacea implică un efort pentru ca toate să fie puse laolaltă cu acuratețe. Adică exact inversul cuvântului «calm». A pacifica nu are nimic de‑a face cu a calma. În acest sens, meditația împacă, dar nu calmează.“
5
A medita nu înseamnă să renunţi la dorinţe.
A medita înseamnă „să regăsești acea poftă de viață care țâșnește în interiorul ființei, să regăsești sensul profund al dorinței. (…) Înseamnă să redevii curios. Înseamnă să înveți să ieși din tine, să fii martor la întâlnirea cerului cu pământul…“
6
A medita nu înseamnă să iei o „pauză în mijlocul agitației, un moment de gol care se intercalează între două curse dezlănțuite“.
A medita înseamnă să fii pregătit pentru ceea ce urmează să se întâmple.
Curtea Veche Publishing (2020) /// Traducere: Ioana Manolache
7
A medita nu înseamnă nici să fii conştient, nici să reflectezi.
A medita înseamnă să simţi cu întreaga ta fiinţă.
„Meditația înseamnă să te eliberezi de infernul conștientizării depline pentru a trăi, în sfârșit, în prezență deplină cu toată ființa ta, cu toate senzațiile tale, cu toată inima, cu toată pielea, cu toată răsuflarea, ba chiar transpunându‑te în trupul lumii, al apei, al aerului, al arborilor, al sunetelor…“
8
A medita nu înseamnă să cauţi perfecţiunea.
„Cel «perfect» – adică obsedat de obiectiv – se ascunde de realitate, astfel încât se vede adeseori incapabil să se joace cu situațiile, să danseze prin viață.“
A medita înseamnă să „accepți complexitatea și nuanțele lumii“.
„Înseamnă să primești intemperiile pe care un perfecționist le trăiește ca pe niște atacuri. Înseamnă să încetezi să te autoevaluezi și să te autoverifici în permanență. Înseamnă să accepți să trăiești și să te bucuri de viață, să te entuziasmezi, să lași în urmă angoasa și să‑ți dai curaj să înfăptuiești, să trăiești.“
9
A medita nu înseamnă să înţelegi totul.
„«A înțelege totul» reprezintă o redutabilă piedică. Redutabilă deoarece claritatea este necesară, desigur, însă de la un punct încolo, ea ne întemnițează. Existența noastră nu este o ecuație matematică! A nu te înverșuna să înțelegi totul este singura formă veritabilă de loialitate față de ceea ce înseamnă existența umană. Singurul mijloc de a‑i conferi realității ritmul ei, răsuflarea ei, imensitatea ei binefăcătoare.“
A medita înseamnă să accepţi incertitudinea, să ai încredere în intuiţia ta şi să-ţi dezlănţui creativitatea nativă.
„Cultivându‑ți dreptul la intuiție, acceptând că nu înțelegi totul, ți se descoperă o a treia forță: creativitatea. Ea nu este teritoriul restrâns al câtorva artiști, nu este darul rezervat doar unora: o purtăm cu toții în noi. Însă o blocăm dintr‑un motiv foarte simplu: să fii creativ înseamnă să accepți să‑ți pierzi punctele de reper pentru a te schimba.“
10
A medita nu înseamnă să devii mai eficient.
A medita înseamnă să nu te laşi pradă obsesiei calculelor raţionale.
11
A medita nu înseamnă să te compari cu alţii, urmând un imperativ paradoxal al societăţii moderne, acela de a fi ca toată lumea, de a nu ieși din turmă, de a fi totodată diferit.
„Acest imperativ dublu, de o extremă violență, este cunoscut de psihologi sub denumirea de double bind – constrângerea exercitată de două ordine opuse care, pe termen lung, pot provoca probleme psihice severe.“
A medita înseamnă să încetezi să te judeci, să te evaluezi, să îţi impui să fii ceva anume sau ca cineva anume.
12
A medita nu înseamnă să-ţi suprimi emoţiile.
A medita înseamnă să-ţi accepţi slăbiciunile şi să-ţi îngădui să fii sensibil.
„A fi vulnerabil nu este o greșeală: este o formidabilă capacitate de a fi impresionat. Dar noi ne rușinăm să fim așa cum suntem. Rușinea este fața socială a vinovăției.“
13
A medita nu înseamnă să-ţi refuzi compasiunea.
A medita înseamnă să-ţi devii prieten bun, arătându-ţi bunăvoinţă.
„Această lipsă cruntă de bunăvoință care ne roade existența și societățile m‑a făcut să practic și să transmit, pe lângă prezența deplină, și prezența activă, meditația asupra bunătății iubitoare. Ele sunt două aripi ale aceleiași păsări: când mă întorc la momentul prezent sunt pe deplin disponibil, deschis, atent la ceea ce este, așa cum este; această prezență deplină conține o dimensiune a tandreții, a prieteniei, a liniștirii, o dimensiune a iubirii care o face negreșit binevoitoare.“
14
A medita nu înseamnă să te chinui să iubeşti articifial, condiţionat sau artificial.
A medita înseamnă să fii binevoitor faţă de tine şi faţă de ceilalţi.
„Te iubesc pentru că ești. Însă ceea ce ar trebui să te bucure te neliniștește. Îți este greu să accepți că nu trebuie să faci nimic. Că este suficient să‑ți dai pace ca să descoperi arta de a iubi…“
15
A medita nu înseamnă să cauţi să te încadrezi într-un şablon pentru a deveni ce aşteaptă alţii să fii.
A medita înseamnă să descoperi cât eşti de viu.
„A medita nu înseamnă să devii mai calm.”
E ciudat că multă lume crede exact contrariul 🙂
De fapt, majoritatea se apucă de meditație tocmai pentru că își doresc calmul!
Mulțumesc pentru mesaj. Da, chiar mă gândeam, în timp ce autorul explica diferența dintre calm și pace, la situațiile din viață când cineva îți spune – „Nu te ambala, nu te enerva, nu te agita sau nu te isteriza, nu te entuziasma prea tare“… când de fapt în spatele cuvintelor stă alt mesaj – „Taci, nu acționa!“ Cu cât suntem mai mulți calmi, mai inactivi, mai puțin alerți, cu atât alții pot câștiga teren în fața noastră. Autorul explică cum ne putem accepta toate emoţiile și cum putem trăi în pace cu ele, fără să fie nevoie să fim reduși la tăcere prin starea de calm.