Terapeuți-clienți și clienți-terapeuți

Share Button

Cine sunt acești terapeuți care pretind că au metode de a ne ajuta să trecem peste momentele grele din viață, peste depresii și anxietăți, de a ne vindeca de fobii și atacuri de panică? Sunt cumva altfel decât noi? Făcuți din alt aluat? Cum ajungi să fii un bun terapeut? Ce înseamnă să fii un BUN terapeut? În cărțile „Minciuni pe canapea“ și „Plânsul lui Nietzsche”, Irvin D. Yalom ne arată viața din culise a psihoterapeuților.

Irvin D. Yalom este psihoterapeut și scriitor american de origine rusă. Cele mai importante lucrări teoretice le-a dedicat psihoterapiei de grup și psihoterapiei existențiale. Profesor de psihiatrie la Stanford University, Yalom a primit în anul 2000 Premiul Oscar Pfister din partea Asociației Americane a Psihiatrilor. Printre scrierile sale de ficțiune se numără „Minciuni pe canapea“ și „Plânsul lui Nietzsche”.

plans minciuni

În „Minciuni pe canapea“, Irvin D. Yalom țese câteva povești de viață, trimițându-i pe toți protagoniștii (inclusiv pe terapeuți!) la terapeut. Care sunt motivațiile pentru care oamenii se duc la terapie? Nu numai că te poți duce la terapeut ca să te răzbuni pe soț sau ca să capeți abilități mai bune la jocul de poker, însă te poți duce și ca să îi furi banii și ca să fugi de alți terapeuți despre care ai aflat fără să vrei amănunte intime. Pendulând între lumea terapeuților și frământările lor și universul pacienților și temerile lor, punându-i pe terapeuți să fie clienți și pe clienți să fie terapeuți, Yalom scrie o carte seducător de plină de adevăr existențial care are ca miez sinceritatea.

Împletind realitatea istorică și ficțiunea (bazată însă atât pe relatările istorice, cât și pe experiența de clinician și terapeut a autorului), Irvin D. Yalom prezintă în cartea “Plânsul lui Nietzsche” figuri care au marcat puternic medicina, psihologia și filosofia, aducând schimbări radicale și semnificative – Breuer, Freud, Nietzsche. Cu un stil fermecator, cartea sfredelește sufletul cititorului, obligându-l (ca într-un dans în care partenerul te ține strâns la piept și nu-ți dă voie să te miști decât în ritmul stabilit) să se autoanalizeze și să-și sondeze cele mai intime resorturi.

În videoul de mai jos, Yalom vorbește despre arta psihoterapiei:

Rostul psihoterapiei? (gânduri personale)

De multe ori în viață suferim. Suntem conștienți de suferința noastră și vorbim despre ea cu cei apropiați nouă. Însă, acest fapt ne ajută doar să ne exteriorizăm și să ne detensionăm un timp scurt. Suferința nu dispare, din păcate, doar vorbind despre ea. Comunicarea suferinței e importantă, dar nu singurul pas care trebuie făcut pentru a înlătura cauzele ce o produc.

Ne obișnuim cu suferința. Suntem legați de ea și, inconștient, nu dorim să renunțăm la ea. Devine parte integrantă a vieții noastre și nu suntem siguri că am ști să trăim fără ea. Dar, de multe ori, afirmăm conștient că am vrea să scăpăm de ea. Inutil! Ea persistă, pentru că doar afirmația prezenței durerii și a dorinței de a scăpa de ea nu duce la înlăturarea ei. Și, până și conștient, ajungem să spunem că a trăi înseamnă suferință și ne resemnăm să trăim așa. Și… a trăi așa… înseamnă, de fapt, a nu te mai dezvolta, a stagna, a fi mereu inhibat. Acesta e întotdeauna unul din efectele suferinței. Te împiedică să evoluezi. Iar dacă suferințele sunt mai multe și se tot adună, atunci persoana respectivă se autocondamnă la o viață fără dezvoltare, plină de inhibiții și lipsită de fericire.

Iată rostul terapiei: să exprime în cuvinte totalitatea lucrurilor la care ținem, de care ne agățăm, care sunt însă balast pentru psihicul nostru și să ne ajute să nu mai avem nevoie de ele. Scopul principal este să se împrospăteze dorința, orice dorință, pentru a o reorienta către obținerea de satisfacții (deci către acțiune). Terapia nu urmărește o vindecare, căci omul e același când pleacă din cabinetul de terapie; ci urmărește refacerea poveștii individuale, reorientarea omului către a acționa conform dorințelor sale. Pentru a face acest lucru, un pas esențial este conștientizarea concentrării energiilor psihice.

Ce facem cu energia noastră psihică? O folosim să „cărăm” suferințe sau pentru a ne împlini dorințe care aduc satisfacții și, deci, energii pozitive?

În acest video, Yalom explică de ce scrie cărți:

Mai multe titluri de Irvin D. Yalom, găsiți pe site-ul PsihoShop.ro!

Share Button

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *