„Viața ta nu este o probă de rochii pentru vreo întâlnire viitoare – ea se întâmplă chiar aici și acum.” Aceasta este esența ideilor din cartea Poți fi fericit orice s-ar întâmpla, de Richard Carlson.
Fericirea este terenul fertil ce face posibilă recuperarea, hotărârea este angajamentul interior care te îndrumă spre scopul său, iar înțelegerea este vehiculul care te duce într-acolo.
Instrumentele de navigare în viață trebuie să fie calmul, echilibrul, armonia. Iar mintea ne poate fi fie aliat, fie dușman, în funcție de cum alegem noi. Fericirea este o călătorie din timpul căreia nu trebuie să lipsească sentimentele de recunoștință, pacea lăuntrică, iubirea de sine și de ceilalți, bucuriile mici și mari, starea de spirit pozitivă.
Să fii fericit este o muncă lăuntrică.
Gândirea este o experiență psihică voluntară, iar ea determină stările pe care le avem. Oamenii trăiesc realități psihice separate, gândurile lor fiind unice. Gândurile provoacă emoțiile, dar gândurile sunt aptitudini, nu realități. Ele sunt reale pentru noi deoarece noi le creăm, dar nu sunt realitatea. Evenimentele exterioare nouă nu ne definesc, ci mai degrabă creează un context în care noi să dezvăluim cine suntem – ce gândim și ce simțim.
Sentimentele urmează și reacționează la un gând, indiferent cât timp durează gândul.
Gândirea nu este ceva ce ni se întâmplă, ci ceva ce facem. Provine din noi, nu din afara noastră. Ceva ce gândim determină ceea ce vedem.
Gândirea oferă sens unor împrejurări din exteriorul nostru și provoacă o reacție emoțională, bazată pe sistemul nostru de credințe, nu pe ce se întâmplă în jur. Gândirea noastră e un ansamblu de patternuri de idei, experiențe, credințe, convingeri. De aceea, fiecare gândim în mod unic și filtrul pe care-l punem realității este unic. Emoțiile provocate de gânduri ne indică dacă gândirea este disfuncțională. Dacă stările noastre de spirit sunt negative, ceva nu funcționează în regulă în sistemul de gândire.
Nu trebuie să ne concentrăm pe circumstanțele exterioare, ci pe îmbunătățirea stării sufletești. Prea des căutăm fericirea în surse externe (alcool, mâncare, droguri, țigări, sport, jocuri de noroc, sex, muncă). Ea este miezul stării sufletești, acolo poate fi cultivată și perpetuată.
…problemele sunt generate mai mult de felul în care ne simțim decât de circumstanțele noastre.
Nu ai control asupra a ceea ce zic sau fac ceilalți, dar „poți fi imun la efectele adverse ale gândirii despre el, odată ce înțelegi că gândești «gânduri», și nu «realități»“. Căci „…dacă nu suntem fericiți, nu putem contribui la fericirea altora“.
Nu numai că alții n-ar trebui să vadă lucrurile la fel ca noi, dar, de fapt, ei nici nu pot s-o facă.