Erich Fromm (1900–1980), psihanalist, sociolog și filozof german, a făcut parte din celebra Școală de la Frankfurt. A contribuit la dezvoltarea școlii de psihanaliză prin introducerea, de pildă, a funcției transterapeutice, dar a și criticat anumite aspecte ale teoriei și tehnicilor psihanalizei clasice. Orientarea terapeutică propusă de el este cunoscută ca psihanaliză umanistă.
În eseurile din cartea Arta de a iubi, Erich Fromm reunește experiența sa personală și profesională pentru a transmite cititorilor câteva idei esențiale despre dragostea dintre semeni, indiferent că vorbim despre dragostea dintre copii și părinți, cea dintre frați sau rude, despre iubirea erotică sau despre dragostea pentru Divinitate. Care ar fi numitorul lor comun? Iubirea este o atitudine care se cultivă în timp și cu răbdare.
În volumul Anatomia distructivității umane, Erich Fromm abordează tema agresivității umane, el distingând două tipuri de violență – una biologică sau de supraviețuire și una patologică sau de pură distructivitate. Autorul le analizează resorturile și cauzele neurologice, culturale, istorice și psihologice, dând o nouă și interesantă dimensiune unei probleme actuale a societății umane – manifestarea violentă atât în spațiul privat, cât și în cel public.
Explorarea spiritului uman atât în Orient, cât și în Occident are același scop – o viață echilibrată și fericită. Cartea Budismul Zen și psihanaliza, elaborată de Erich Fromm în colaborare cu Richard J. De Martino și cu D.T. Suzuki, subliniază asemănările dintre cele două filozofii și dintre metodele lor de vindecare a sufletului. Cartea este un exercițiu cultural care ne invită la autocunoaștere.
Întregul mesaj al cărții Arta de a fi a lui Erich Fromm este sintetizat de autor astfel – omul modern are multe lucruri și folosește multe lucruri, dar este foarte puțin. Sentimentele și procesele lui de gândire sunt atrofiate ca mușchii nefolosiți. Cum renunțăm la măști și cum ne redescoperim Eul autentic? Fromm ne propune câteva căi.
În interviul din videoul de mai jos, Erich Fromm vorbește despre teme precum funcționarea societății umane, materialism, relații, guvernare, religie și fericire:
Erich Fromm descrie în cartea A avea sau a fi două modalități de a aborda viața – una bazată pe acumularea de avere și pe putere, iar alta motivată de iubire și bazată pe dăruire și spontaneitate. Autorul le propune cititorilor câteva principii de viață care să le asigure un trai sănătos care să însemne folosirea inteligentă a resurselor materiale, cultivarea altruismului în societate și încurajarea activităților spirituale ce aduc fericirea individuală.
Ziceri inspirate
„Baza oricărei încercări de autotransformare este conștientizarea mereu crescândă a realității, împreună cu pierderea iluziilor. (…) încrederea în viață, în sine însuși, în ceilalți trebuie să fie clădită pe stânca dură a realismului; adică, pe capacitatea de a vedea răul acolo unde există, de a vedea înșelătoria, distructivitatea și egoismul nu numai când sunt evidente, ci și în numeroasele lor deghizări și raționalizări.”
„Nu există nici un contact între două ființe umane care să nu le afecteze pe amândouă.”
„Locul cel mai semnificativ în care ficțiunea libertății personale se pune în act este domeniul consumului. Clientul este regele supermarketului și al pieței de autoturisme. Multe mărci ale fiecărui articol comercializat se bat pentru favorurile lui. Au încercat luni de zile să îl ispitească pe ecranul televizorului și, atunci când cumpără, el pare a fi un om puternic, pe deplin liber, care alege între detergenții A, B și C – iar aceștia îi cer toți votul, așa cum fac politicienii înaintea alegerilor. Regele-client nu este conștient de faptul că nu are nici o influență asupra a ceea ce îi este oferit și că pretinsa alegere nu este o «alegere», din moment ce diferitele mărci sunt în esență aceleași, uneori fabricate chiar de aceeași corporație.”
„Scopul transterapeutic este autoeliberarea omului printr-o conștientizare optimă de sine; atingerea stării de bine, a independenței; capacitatea de a iubi și capacitatea de gândire critică, deziluzionată; a fi, mai degrabă decât a avea.”
„Omul modern are multe lucruri și foloseste multe lucruri, dar este foarte puțin. Sentimentele și procesele lui de gândire sunt atrofiate ca mușchii nefolosiți.”
„Consumatorul este veșnicul sugar ce plânge după biberonul cu lapte. A consuma reprezintă o formă de „a avea”, probabil forma cea mai importantă. Consumul alină neliniștea, întrucât ceea ce ai nu-ți poate fi luat; dar el te îndeamnă să consumi și mai mult, pentru că ceea ce ai consumat anterior nu-ți mai oferă satisfacție.”
„Consumul sănătos poate avea loc doar dacă din ce în ce mai mulți oameni doresc să-și schimbe modelele de consum și stilurile de viață. Oamenii își vor da seama că un consum exagerat dă naștere la pasivitate; că nevoia de viteză și noutate reflectă neliniștea interioară, fuga omului de el însuși.”
„Ce ajutor le poate da psihanaliza celor care suferă de «maladia secolului»? Acest ajutor este – și trebuie să fie – diferit de «cura» care constă în eliminarea simptomelor, oferită celor ce nu pot funcționa social. Pentru cei ce suferă de alienare, cura nu constă în absența bolii, ci în prezența stării de bine.”
„Iubirea nu este în primul rând o relație cu o anumită persoană. Ea este o atitudine, o orientare a caracterului care determină relaționarea unei persoane cu lumea ca întreg și nu doar cu un unic «obiect» al iubirii. Dacă cineva iubește doar o altă persoană și este indiferent față de restul semenilor săi, iubirea sa nu este iubire, ci atașament simbiotic sau autocentrare amplificată.”