Mathias Malzieu scrie un basm pentru adulți, cu un limbaj fantastic, asezonat pe alocuri cu o poezie amețitoare, așezată pe aripile timpului. Cum altfel? Căci personajul principal este un băiat cu un ceas în loc de inimă.
„Sunt convins că dac-ar fi avut un ceasornic în locul inimii, Cenușăreasa l-ar fi oprit la ora 12 fără un minut și ar fi rămas la bal toată viața.”
Toate imaginile de basm din carte creează o atmosferă specială și îți așezi sufletul la gura sobei ca să visezi cu ochii deschiși la lumea de poveste:
„Bătrânul râu, atât de credincios menirii lui odinioară, pare deghizat într-un lac de zahăr pudră care ajunge până în buza mării.”
„Copacii par zâne durdulii în cămăși albe de noapte, care se întind somnoroase și cască la lună, urmărind din priviri caleștile gata să alunece pe derdelușul caldarâmului.”
Avem nevoie de dragoste și creăm obiectul/ființa pentru a umple golul, dar proiectăm asupra lui/ei ce avem nevoie. Nu vedem cu adevărat obiectul/ființa, încercăm să îl/o schimbăm sau adaptăm după nevoile noastre și, pentru că nu putem, totul se termină în suferință.
„Chinurile dragostei preschimbă oamenii în monștri de tristețe.”
„Dacă te temi că o să-ți fie rău, nu faci decât să mărești șansele de a ți se face rău. Uită-te la acrobați, crezi că se gândesc vreo clipă că or să cadă când merg pe sârmă? Nicidecum, acceptă riscul și savurează plăcerea de a înfrunta pericolul. Dacă-ți duci viața cu ochii în patru să nu-ți rupi ceva, o să te plictisești de moarte…”
„Îi cercetez cu pasiune mecanica inimii, încerc să-i deschid încuietorile înțepenite folosind chei ușoare ca fulgul, dar unele unghere par închise pentru totdeauna.”
„Îți petreci zile în șir lecuind beteșugurile oamenilor, iar tu îți îneci amarul în băutura propriilor lacrimi. De ce?”
Povestea o putem urmări și într-un film de animație, regizat de Luc Besson – Jack et la mecanique du Coeur.