În mintea cititorului

Share Button

Citești pentru informații? Pentru relaxare sau distracție? Pentru că este nevoie? Ca să-ți stimulezi imaginația? Ca să înveți? Oricare ar fi motivele și scopurile lecturilor tale, Orhan Pamuk te ajută să înțelegi un pic mai bine procesul citirii romanelor. În Romancierul naiv și sentimental, Pamuk descifrează pentru noi etapele lecturii și modul în care cărțile devin o busolă pentru descoperirea sensului vieții.

Așadar, ce se întâmplă în mintea și în sufletul cititorului atunci când citește un roman? Prin ce diferă această experiență de lectură de ceea ce simte atunci când vizionează un film, admiră un tablou sau ascultă un poem?

„Uneori citim logic, alteori cu privirea, când și când cu imaginația, câteodată doar cu o mică parte din mintea noastră, uneori așa cum vrem noi sau așa cum vrea cartea să citim, iar alteori cu fiecare fibră a ființei noastre.”

Poveste și sensuri

În primul rând, cititorul urmărește narațiunea, descoperind acțiunea și atmosfera, iar apoi semnificații și idei.

„Mintea noastră caută în permanență un motiv, o idee, un scop, un centru secret.”

„Cititorul de romane literare știe că fiecare copac din peisaj – fiecare persoană, obiect, întâmplare, anecdotă, imagine, amintire, informații ori salt în timp – a fost plasat acolo pentru a îndruma spre un înțeles mult mai profund, acel centru secret care se află undeva sub suprafață.”

Fantezie proprie stimulată

Urmează transformarea cuvintelor în imagini mintale: „… ne stimulăm imaginația căutând să aflăm ce vrea să spună cartea orice ce vrea să ne spună naratorul, ce intenționează el să spună, ce crede că ne spune.”

Ponderea real-imaginar

Cititorul se întreabă cât din povestea spusă de autor este o experiență reală și cât este imaginație?

„Cititorul și autorul recunosc și sunt de acord cu faptul că romanele nu sunt nici complet imaginare, nici pe deplin reale.”

Confruntarea experiențelor cititor-autor-personaje

Așa arată realitatea? Cititorul îți compară experiențele personale cu cele din narațiune. Face analogii numeroase. Iar autorul trebuie să-i ofere spațiu cititorului să se identifice cu personajele.

„… romanele pot avea o semnificație diferită pentru fiecare cititor în parte…”

Unele dintre întrebările cititorului pot fi:

  • I s-a întâmplat autorului ce povestește?
  • A împrumutat ceva din experiența și personalitatea lui personajelor?
  • Cum poate cititorul identifica aceste lucruri? Poate să o facă?

Una dintre plăcerile lecturii este să ne comparăm viața cu a altora: „… comparăm în permanență detaliile senzoriale ale narațiunii cu propria experiență de viață, evocându-le în minte prin intermediul acestei cunoașteri”.

Așadar, cititorul caută sensuri personale în ce citește, se identifică cu obiecte sau personaje, le transferă emoții sau gânduri și, uneori, implică mediul din afara cărții în carte.

Înțelegere sau critică

Cititorul ia atitudine față de deciziile și comportamentele personajelor și față de autor. El înțelege (sau nu) ce se întâmplă cu personajele și critică (sau laudă) autorul.

Cititorul stabilește o relație cu textul, în complicitate cu autorul.

Activarea memoriei personale

Prin activarea memoriei cititorului, se trezește o rețea de idei coerentă, favorizând memorarea evenimentelor narate de autor. Cititorul se gândește și analizează experiențele sale asemănătoare sau contrastante cu ale personajelor/autorului.

„Romanele… ne permit să păstrăm în minte fără probleme idei contradictorii și să înțelegem simultan puncte de vedere diferite.”

Descoperirea centrului secret

Cititorul caută un centru „secret” al textului. Intră în papucii de detectiv. Romanul este calea spre cunoașterea cât mai multor aspecte ale vieții, cheia de descifrare a sensului vieții.

Există mereu pericolul ca cititorul să cadă în extreme. Cel naiv este cel care crede mereu că sub masca ficțiunii se ascunde realitatea. Cel sentimental, reflexiv, este cel care crede că tot ce este scris este doar ficțiune. Cititorul ideal este cel care găsește calea de mijloc, care învață să nu cadă în extreme și care se bucură să descopere și ficțiunea, și realitatea, fără să cadă în capcana lecturilor netrecute prin filtrul propriei gândiri critice.

Share Button