Vă ofer în dar un exemplar din cartea „Cu mâna pe inimă”, volum ce conține dialogul dintre jurnalista Corina Negrea și Martin S. Martin, chirurg şi cardiolog român, emigrat în Statele Unite în 1985. În plus, cartea va sosi la câștigător într-un plic tricotat, precum cel din imagini.
„Am trăit în două ţări, am avut două nume şi am practicat două profesii medicale. Vieţile mele, despărţite de timp şi distanţe, sunt unite prin multiple cârlige de amintiri, situaţii, imagini, bolnavi şi prieteni. Datorez foarte mult celor două vieţi ale mele. Le iubesc deopotrivă.“ (Martin S. Martin)
Ei bine, fie că o doriți pentru voi, fie că doriți să o oferiți în dar altcuiva, aștept până marți, 20 ianuarie 2015, ora 22.00, să ne povestiți, printr-un comentariu pe blog, cu cine ați dori să vă întâlniți pentru a-i lua un interviu și ce întrebare i-ați pune neapărat.
Fiecare post trebuie să conțină e-mailul de contact.
Evident, după o evaluare subiectivă a răspunsurilor, voi anunța câștigătorul miercuri, 21 ianuarie 2015, în acest post pe blog și pe pagina de Facebook a blogului – „Biblioterapie”.
Vă mulțumesc pentru răspunsurile interesante! De această dată, voi oferi cartea lui Kmy. O voi contacta prin e-mail pentru detalii.
Mi-as dori sa-i iau un interviu distinsului „Papa Francisc” si sa ii pun urmatoarea intrebare: Ce plan are pe termen lung/scurt pt eradicarea saraciei pe aceasta planeta!
As vrea sa ma intalnesc candva cu Oana Pellea si sa o rog sa imi spuna cum reuseste sa fie atat de uimitoare si totusi atat de singura…
Mi-aș dori să mă-ntâlnesc cu o mulțime de oameni, dar voi respecta cerința concursului și voi menționa una singură. De fapt, este un unul. Este vorba despre psihologul Andrew Solomon, celebrul autor al cărții Demonul amiezii. L-aș întreba ce părere are despre țările care nu acceptă sub nicio formă relațiile gay. (mă refer aici și la România)
Am constatat că oamenii sunt atât de înverșunați asupra acestui lucru, dar aș vrea să știu și un motiv întemeiat, de preferabil să nu fie din perspectivă religioasă. Mă gândesc că Solomon ar putea să mă lumineze. De ce ar trebui să facem asta? (paromina13@yahoo.com)
Mulțumim pentru concurs!
Aș fi vrut, sub auspiciile unui trecut ideal, să-l fi întâlnit pe Eugen Ionescu, să-i pun o singură întrebare: „De ce îl căutăm obsedant pe acel le Je Ne Sais Qui când știm că răspunsul nu ni se va desluși decât în momentul în care propria noastră angoasă devine epitaful locului de odihnă trupească?” Neliniștea lui Ionescu o resimt până și astăzi, citind absurdul lui printre rândurile memorabile ale unui teatru ce ne consumă voința și îndeamnă doar la mai mult decât putem duce.
As fi vrut sa-l intalesc pe Eminescu si sa il intreb de unde i-au venit marile metafore, ce l-a inspirat cu adevarat,ce crede el despre a fi un bun roman?
Mi-ar place sa o pot interieva pe Rosemarie Mociornita, as avea o multime de intrebari sa-i pun, am vazut-o la televiziune in urma cu 12-14 ani, in ultimii ani a disparut.M-a impresionat mult aceasta femeie aparent fragila, modesta, sensibila.Mi-ar place sa o provoc sa vorbeasca despre copilaria ei, poate ascultand-o as putea sa inteleg ce inseamna sa te nasti si sa cresti intr-o familie cu un asemenea trecut.M-ar interesa relatia ei cu parintii, cu tatal ei, cum s-a schimbat relatia ei cu Romania dupa moartea tatalui, care este relatia ei cu familia in cel mai largit sens al cuvantului.Probabil in toate aceste intrebari as analiza toate aceste aspecte in viata mea, am crescut la bunicii paterni, pe locul casei parintesti a bunicului meu si intreg clanul de urmasi ai celor 4 frati ai bunicului veneau acolo ca la Mecca noastra.L-am pierdut pe tata tanar fiind, la 50 de ani, in urma cu 23 de ani dar relatia mea cu toata familia a ramas la fel de legata.Pe partea materna abia i-am cunoscut pe fratii mamei si copii lor, mama este nemtoaica si in familia ei legaturile de rudenie s-au dizolvat in timp, mult inainte de ’90 si de emigrarea masiva a rudelor mamei.As intreba-o despre cum este sa fii tu prin numele tau de familie o parte de istorie?!Iubesc istoria si tot ceea ce s-a intamplat in trecutul nostru mi se pare fascinant.
Nu se specifica in intrebare daca am fi vrut sa intalnim o persoana reala, asa ca eu o sa aleg un personaj literar, mai precis pe eroina mea preferata: Scarlett O’Hara… O adevarata forta a naturii, pe care as intrupa-o si as tine-o langa mine, sa-mi reaminteasca de fiecare data cand totul pare pierdut ca „Si maine e o zi…”. Intrebarea ar fi simpla, dar cuprinzatoare: de unde? De unde atata tarie, incat sa o ia de la capat de atatea ori? De unde atata forta, incat sa se ridice si sa-i rada in fata vietii care a ingenuncheat-o? De unde atata putere incat sa triumfe intr-o lume a barbatilor si sa nu se lase afectata de oprobriul public? De unde capacitatea de a nu se lasa afectata de neajunsuri si de „a se gandi la asta maine”? As vrea sa aflu neaparat raspunsul, pentru ca mi se pare uimitor.
danut_ognean@yahoo.com
Mi-ar placea sa il pot intervieva pe Eric Emmanuel Schmitt, autorul catorva dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit vreodata.
Desigur ca as avea multe intrebari sa ii pun, insa una dintre cele mai importante ar fi: „Cat din fiecare personaj pe care il creati este o parte din sufletul dvs. si cat este creatie, cat este personaj independent? Pentru ca personajele par atat de reale, par ca au existat candva in viata dvs, in sufletul dvs, si ca pur si simplu le asterneti viata pe hartie.”