Share Button

Bine vă regăsesc la „Hai-hui printre idei”. Voi începe să hălăduiesc printre lecturi menționând o nouă apariție la editura Humanitas. Mi-a atras atenția faptul că e prima carte din colecția „Raftul Denisei” a unei scriitoare din Coreea de Sud – Kyun-sook Shin. Este vorba de romanul intitulat „Voi fi acolo”, care va fi lansat oficial miercuri, 28 octombrie, de la ora 19.00, la librăria Humanitas de la Cișmigiu din București. Informații găsiți și la secțiunea „Evenimente” de pe blog.

887514_1661160517491561_7378110590930311518_o

Despre biblioterapie cu… Diderot

Citind „Istoria lecturii” a lui Alberto Manguel am descoperit cum a aplicat Diderot, în 1871, principiile biblioterapiei pentru soția sa, ce nu avea poftă de viață, fiind adeseori deprimată. Iată cum povestește Diderot că a lecuit-o prin lectură de suferința ei supunând-o – cum spune Manguel – „unei diete de literatură deocheată”:

„Am devenit lectorul ei. Îi administram trei porții de Gil Blas în fiecare zi: una dimineața, una după masa de prânz și una seara. Când vom ajunge la sfârșitul lui Gil Blas vom continua cu Diavolul șchiop și Studentul din Salamanca și alte lucrări voioase din aceeași clasă. Câțiva ani și câteva sute de asemenea lecturi vor completa tratamentul. Dacă aș fi sigur de succes, nu m-aș plânge că n-a meritat efortul. Ceea ce mă amuză este că tratează pe oricine-i vine în vizită repetându-i ceea ce tocmai i-am citit și, astfel, conversația dublează efectul medicamentului. Am vorbit întotdeauna despre romane ca despre niște producții frivole, dar am descoperit până la urmă că sunt bune pentru nervi. Îi voi da doctorului Tronchin rețeta data viitoare când îl văd. Rețetă: opt pagini din Romanul comic al lui Scarron; patru capitole din Don Quijote; un paragraf bine ales din Rabelais; infuzie cu o cantitate rezonabilă din Jacques Fatalistul sau Manon Lescaut, iar aceste doctorii trebuie schimbate așa cum cineva schimbă ierburile, substituindu-le cu altele cu proprietăți similare, dacă e necesar.”

Nu numai că Diderot a constatat efectul benefic al romanelor deocheate, ci va scrie el însuși unul – „Bijuteriile indiscrete”. Romanul este atât o parodie a ceea ce însemna erotism la curtea regelui Franței în secolul XIX, cât și o poveste spumoasă criticând cu umor și inteligență bazele „șubrede” ale relațiilor amoroase dintre femei și bărbați.

Lista de lectură

În cartea „Romancierul naiv și sentimental”, Orhan Pamuk povestește despre romanele ce l-au marcat și care l-au făcut să trăiască momente deosebite ca cititor. Iată un TOP 10 al său:

  1. Foc palid, Vladimir Nabokov (1962)
  2. Șotron, Julio Cortazar (1963)
  3. Trei tigri triști, Guillermo Cabrera Infante (1967)
  4. Într-un stat liber, V.S. Naipaul (1971)
  5. Orașele invizibile, Italo Calvino (1973)
  6. Dacă într-o noapte de iarnă un călător, Italo Calvino (1979)
  7. Mătușa Julia și condeierul, M. Vargas Llosa (1977)
  8. Viața – manual de întrebuințare, Georges Perec (1978)
  9. Insuportabila ușurătate a ființei, Milan Kundera (1984)
  10. O istorie a lumii în 10 1/2 capitole, Julian Barnes (1989)

Sunt romane care reflectă una dintre credințele sale despre ce înseamnă scrierea unui roman bun:

„Scrierea unui roman reprezintă pentru mine arta de a vorbi despre lucrurile importante ca și cum ar fi irelevante și despre lucrurile neimportante ca și cum ar fi relevante.”

Cartea care face apa… potabilă!

Da, este adevărat! Este un proiect de admirat, ambițios al câtorva oameni de știință care doresc atât să informeze prin cărți populația din țări precum Bangladesh, Ghana, Africa de Sud despre riscurile de a bea apă nepotabilă, cât și să le ofere un instrument de a face apa potabilă prin folosirea paginilor cărților, pagini care sunt confecționate pentru a conține substanțele necesare acestui proces de curățare a apei. Puteți citi detalii în articolul „Cartea care face apa… potabilă”.

Video

Neil Gaiman vorbește în videoul de mai jos, într-un dialog interesant cu Michael Chabon, despre Terry Pratchett și despre ce înseamnă să fii scriitor.

Citesc acum

Citesc acum romanul „Păienjenel”, de Patrick McGrath, autor britanic inițiator, din 1991, al curentului literar intitulat New Gothic. Îmi pare rău că editura Art nu a tradus, așa cum anunța în 2008 la sfârșitul lui „Păienjenel”, și romanul „Grotesc”. Trebuie să recunosc că mi se pare foarte interesant cum urmărește scriitorul apariția și manifestarea unei tulburări mentale chiar din perspectiva celui care o trăiește.

P1360860 copy

În loc de final…

Nu pot să închei fără să spun că aștept cu interes noua ediție a târgului de carte Kilipirim care va avea loc în București la Unirea Shopping Center, între 28 octombrie și 1 noiembrie. Sper să găsesc câteva cărți pe care mi le doresc. „Pușculița” mea e în pericol!

Share Button