A ști o singură poveste despre ceva sau cineva e ca și când am privi lumea din jur și am vedea totul într-o singură culoare. A ști mai multe povești ne ajută să experimentăm și să înțelegem diferite fațete ale realității.
Chimamanda Ngozi Adichie ne întreabă: Dar dacă ai avut acces doar la o singură poveste? Dacă despre o persoană știi doar un aspect al vieții ei? Dacă despre o țară știi doar o problemă cu care se confruntă? E suficient? Nu înseamnă cumva faptul că ai doar o percepție îngustă și simplistă despre acea persoană sau țară?
Chimamanda Ngozi Adichie este scriitoare nigeriană, autoare, printre altele, a cărților „Jumătate de soare galben” și „Hibiscus purpuriu”. În videoul de mai jos, Chimamanda Ngozi Adichie ne spune că poveștile contează mai mult decât ne dăm seama. Iar poveștile, hrana sufletului, pot fi și otrăvitoare, nu numai bune, precum e și hrana trupului, uneori nu ne face bine, ci rău.
„Poveştile contează. Multe poveşti contează. Poveştile au fost folosite ca să deposedeze şi să rănească. Dar poveştile pot fi folosite şi ca să dea putere, să umanizeze. Poveştile pot ştirbi demnitatea oamenilor. Dar poveştile pot să şi repare demnitatea ştirbită.”
Lectura cât mai multor cărți îți oferă cât mai multe perechi de ochelari cu care să înfrunți viața și pe care să le schimbi în funcție de necesități. Scrisul îți dă ocazia să-ți spui propriile povești și să îți faci auzită vocea.
„Povestea unică creează stereotipuri. Iar problema cu stereotipurile nu este că nu sunt adevărate, ci că sunt incomplete. Ele fac ca o poveste să devină singura poveste.”