Sunteți soldați în armata țării voastre. Ați plecat la război pentru a vă apăra patria. Înafară de uniformă, cărați cu voi armament, pături, apă și mâncare. Vă duceți să luptați pe teritoriu străin. Nu sunteți adaptați la clima de acolo. Fie că plouă cu găleata, fie că ninge și e ger, fie că e furtună sau dogoare, sunteți la datorie în tranșee. Nu aveți ce mânca, deci slăbiți, nu aveți apă suficientă, deci sunteți însetați, nu aveți haine de schimb și nici acces la vreun duș, deci sunteți murdari, dormiți pe pământ, sub pământ, în copaci, unde găsiți un loc, deci vă îmbolnăviți. Acum, imaginați-vă că puteți să nu fiți soldat pentru că aveți o deformație fizică sau o boală.
Ce situație ați alege dacă ați avea în mână frâiele destinului? Prima sau a doua? Aleksandr Soljenițîn ne propune în cartea „Iubește revoluția!” a doua situație. Însă, adaugă un ingredient – dorința furibundă de a apăra țara cu orice preț. Cum este să vrei să mergi pe câmpul de luptă și să nu poți face asta? Și, dacă reușești să ajungi acolo, cum faci față? Cum se împacă iubirea de țară cu condițiile din tranșee?