“Există întotdeauna ceva josnic în a accepta să fii dominat de cel ce face din constrângere unealta puterii sale. Dar nu există niciodată așa ceva în a recunoaște dependența amoroasă, pentru că principiul acesteia nu este teama ci, potrivit învățăturii lui Platon, (…), nobila dorință de a te imortaliza, de a zămisli în frumusețe potrivit trupului și potrivit sufletului: și chiar dacă această aspirație este batjocorită, învinsă, înfrângerea asta este, totuși, felul nostru de a fi o parte din lumea zeilor.” („Ultimul port”, Olivier Rolin)
Iubirea va fi mereu subiectul întrebărilor și nu al răspunsurilor. O trăiești și odată cu ea vine suferința, bucuria, fericirea, extazul și agonia, te înlănțuiește și te eliberează. Niciodată nu vei putea să o definești, să o cuprinzi într-un gând până la capăt sau să o mai prinzi din urmă când dispare.
- Ești înfrânt când ai acceptat-o sau ești un învingător că nu te-a prins în mreje niciodată?