Peste tot găsim îndemnuri să citim și să cumpărăm cărți. Să punem mâna pe o carte, să ne ocupăm timpul cu lectura ei și să ne lăudăm că am citit-o. Și, între timp, să achiziționăm cât mai multe volume pentru biblioteca noastră, care să îndoaie rafturile și să ne facă mândri că investim bani în cultură.
În primul caz, al citirii, aș spune că a citi o carte trebuie să fie un act cu un scop clar, care să ne îmbogățească sufletește, să ne ascută mintea și să ne relaxeze fizic și psihic. Cum fiecare suntem unici, unele cărți pot face asta pentru noi, altele nu. Cum aflăm care sunt cele potrivite pentru noi? Primul pas este cunoașterea de sine, apoi clarificarea obiectivelor în viață și, ulterior, documentarea riguroasă în privința volumelor care ne pot ajuta să le atingem. Actul de a citi doar pentru a citi, pentru că, de pildă, o carte e la modă, sau cititul ca activitate care să ne „îngroape” în cărți poate deveni mod de a ne rupe de viață, de noi înșine și de ceilalți, o metodă perfectă de alienare, de distanțare de realitate și de incapacitate de a ne satisface dorințele și nevoile.
În al doilea caz, al cumpărării de cărți – de ce să avem în casă cărți pe care nu știm dacă noi o să le citim vreodată, d-apăi alții (eventual urmașii noștri pe care nu-i cunoaștem, deci despre care nu știm ce le va plăcea să citească)? Aglomerarea spațiului fizic nu înseamnă decât adăugarea de balast în mintea noastră. Cărțile necitite ajung să ocupe un spațiu mental mai mare decât cele citite. Pentru că frustrarea de a nu reuși să le citim e acolo în permanență și ne influențează tot timpul. Dacă v-ați confrunta cu un dezastru natural, cum ar fi o inundație sau un incendiu? Ce s-ar întâmpla? Câte dintre cărți ați reuși să salvați? Ei bine, câte credeți că ar încăpea rapid într-o geantă de mărime mijlocie ar trebui să fie cărțile necitite din biblioteca voastră. Dacă sunt doar câteva, le veți putea salva. Dacă sunt multe, le veți pierde pentru totdeauna. Și nu v-ați bucura, în acest caz, că multe dintre cărțile voastre sunt cadouri pe rafturile prietenilor voștri sau împrumutate celor care au avut nevoie de ele? Nu le e mai bine acolo decât pierdute în vâltoarea apelor sau a focului?
Cărțile sunt o investiție în noi înșine, nu sunt o investiție de genul pe care o faci într-un tablou. O carte își pierde valoarea în bani odată ce ai cumpărat-o, va avea valoare doar pentru cititorii ei. Puține cărți sunt opere de artă. Cărțile sunt instrumente pentru cititori pentru a-i ajuta să trăiască mai bine, mai mult, mai inteligent, mai sănătos, fie ele volume de literatură, de poezie, de dramaturgie sau de dezvoltare personală.
Cărțile sunt obiecte. Dacă ne ocupăm prea mult timp cu obiecte, uităm să trăim. Folosiți-vă zilnic de ele, așa cum folosiți zilnic furculița ca să mâncați. Pentru că aveți un scop, pentru că e esențial să citești ca să evoluezi, nu pentru că cititul ar fi ceva indispensabil, fără de care n-ați putea trăi. Ați putea mânca și cu mâna, nu?
Ce e esențial? Sănătatea noastră psihică și fizică, deci ce și când mâncăm, cum și unde dormim, unde locuim, cum și cu ce ne îmbrăcăm, dacă facem sau nu mișcare fizică; familia și prietenii, relațiile cu cei dragi trebuie întreținute și cultivate; natura și prezervarea ei (am putea citi dacă n-ar exista copaci, dacă n-am avea aer curat să-l respirăm și apă limpede să bem?). Tot ce trăiește, tot ce e viu și întreține viul este esențial. Obiectele sunt doar instrumente pentru a „servi” viața. Ele au ajuns să „reteze” viața de la rădăcină; dar cine le manevrează? Noi! Ne ocupă spațiul, ne ocupă mintea și ne ocupă timpul. Și nu vorbesc doar de cărți, ci de toate obiectele cu care ne înconjurăm.
Cu cât avem mai multe cărți, cu atât vom citi mai puțin. Cu cât citim mai mult fără nici un scop, cu atât nu vom atinge niciodată vreun obiectiv citind. Cu cât rafturile bibliotecilor noastre sunt mai îndoite de greutatea cărților, cu atât frustările noastre sunt mai multe și atârnă greu reflectându-se în incapacitatea noastră de a evolua, de a fi constructivi și de a trăi frumos.