„Dorințele și gândurile cu care aparatul de sugestionare al societății îl umple pe om îl încătușează mai puternic decât lanțurile exterioare. Se întâmplă așa pentru că omul, până la urmă, poate fi conștient de lanțurile exterioare, însă nu și de cele interioare, purtându-le cu iluzia că este liber. El poate încerca să își rupă lanțurile exterioare, dar cum poate scăpa de lanțurile de a căror existență nici nu este conștient?” („Arta de a fi„, Erich Fromm)
