Tudor Arghezi, mândru locuitor al Capitalei României, a sondat cu ochi de artist toate ungherele și străzile Bucureștiului. Experiențele trăite cu ocazia lungilor plimbări prin Micul Paris le-a adunat în cărticica „Cu bastonul prin București”. Arghezi scrie despre mizerie, despre diferențele de „civilizație” dintre cartiere, despre cei cu tulburări mentale care hălăduiesc pe străzi, despre cerșetori, despre obiceiurile țiganilor, despre manierele bucureștenilor, despre piețe și parcuri. Cum era Capitala în anii ’30-’40? Ei bine, nu atât de diferită de cea de azi pe cât ne-am aștepta. Eu ziceam că fac un salt în timp și când colo am făcut un salt dureros pe loc.
O invitație să ne plimbăm pe jos (e important!) prin orașul în care locuim, începând cu cartierul nostru, continuând cu zonele apropiate și depărtându-ne încet-încet de ceea ce cunoaștem în oraș spre părți poate de care nici n-am auzit. Fără să ne grăbim, să ne plimbăm pe jos pur și simplu, lăsând lucrurile să se petreacă de la sine și lăsându-ne mintea liberă să exploreze oamenii și împrejurimile descoperite. Va fi astfel și o călătorie către Sine, cu siguranță!