“Mă simţeam precum internetul, plină cu tot felul de informaţii dar nici una având o importanţă mai mare decât alta, şi toate linkurile sale ca nişte rădăcini micuţe şi albe de pe o plantă ruptă, scoasă din pământ, ce stă întinsă pe o parte, uscându-se. Şi de fiecare dată când încercam să mă accesez, de fiecare dată când încercam să dau click pe mine, când încercam să pătrund mai adânc în sensul cuvântului “eu”, vreau să zic mai adânc decât o singură şi rapidă descărcare a unei pagini de pe Facebook sau MySpace, era ca şi cum ştiam că într-o dimineaţă o să mă trezesc şi o să încerc să mă conectez, şi să descopăr că nici măcar acea versiune de “eu” nu mai exista, pentru că serverele din toată lumea căzuseră.” (“Fata întâlneşte băiatul”, Ali Smith)