„…Să ucizi o pasăre cântătoare”, de scriitoarea americană Harper Lee, este un roman publicat în 1960 și premiat cu Pulitzer în 1961. Acțiunea cărții se petrece într-un mic orășel american, în anii 1930. Marile evenimente ce au loc în orășel ne sunt povestite de o fetiță al cărei tată este avocat și își crește singur cei doi copii, fetița și fratele ei.
„…înainte de a trăi în bună pace cu ceilalți, trebuie să fiu împăcat cu mine însumi. Singurul lucru care nu poate fi statornicit prin legea majorității este conștiința omului.”
De la simplele jocuri ale copilăriei la lecțiile de la școală și relațiile cu alți copii, de la relația cu tatăl și cu alte rude la relația cu vecinii, de la problema sclaviei negrilor la judecarea negrilor de către un juriu format doar din bărbați albi, de la problema sărăciei la cea a moralității, de la viol la omor, autoarea ne poartă prin intermediul micii povestitoare în miezul societății americane a timpului respectiv, decojind ca pe o ceapă, lent și cu lacrimile de rigoare, toate straturile acesteia pentru a ne dezvălui esența tare a omenescului – … să nu ucizi o pasăre cântătoare!
„…curajos nu e omul cu pușca-n mână. Să fii curajos înseamnă să știi că ești pierdut înainte de a întreprinde ceva, totuși întreprinzi oricum, și mergi până la capăt, orice-ar fi.”
Să nu uităm, deci, că „nu-l poţi înţelege pe altul dacă nu-ţi pui papucii lui şi nu umbli cu ei.”!
