”Cea mai cumplită crimă comisă de mințile care conduc societăți totalitariste este că își forțează cetățenii (și victimele) să le devină complici. (…) Singurul mod în care ai fi putut rupe cercul și opri dansul cu temnicerul era doar să-ți păstrezi individualitatea, acea calitate unică și esențială, care se sustrage unei descrieri amănunțite, dar care deosebește o ființă umană de o alta.” (“Citind Lolita in Teheran”, Azar Nafisi)
