Citești acum… sau Ai terminat de curând…
Tocmai am terminat de citit „Aspidistra să trăiască!”, de George Orwell.
Alegi o carte în funcție de (trei criterii)…
Nu am anumite reguli după care aleg o carte. În ultimii ani, cel mai mult m-am lăsat purtată de inspirație când am intrat fie în librării, fie în anticariate. Am ales și autori mai puțin cunoscuți, dar și cărți despre care auzisem pe site-urile de specialitate sau prin recomandările pritenilor. Se întâmplă uneori să nu cumpăr nimic, pur și simplu simt că nicio carte „nu-mi vorbește”.
Dacă ar fi totuși să enumăr trei criterii în funcție de care aș alege o carte aș spune: titlul, autorul și grosimea cărții (în general mă feresc de romanele sub 250 pagini, am preconcepția că nu sunt îndeajuns de bune sau că nu am timp să mă familiarizez cu personajele, să pot intra în atmosfera acțiunii).
Nu ai putut termina cartea… (ce ți-a rămas în amintire despre ea?)
Aș avea două titluri de menționat. Vă rog să nu aruncați cu pietre în mine, dar nu am reușit să termin „Un veac de singurătate”. Am capitulat după 175 pagini, deoarece m-a dus la disperare repetabilitatea întâmplărilor și a oamenilor. Da, este o metaforă a vieții și a timpului, dar, Marquez nu a reușit să-mi transmită starea necesară încât să rezist până la final.
Un alt roman pe care l-am părăsit este „Manualul inchizitorilor”, de António Lobo Antunes, pentru că frazele se întind pe mult prea multe pagini încât să mai deslușești ideea pe care autorul încearcă să o redea. Și față de acest roman mă încearcă un sentiment de vinovăție pentru că am o formare filologică portugheză, iar Lobo Antunes este unul dintre cei mai importanți scriitori portughezi contemporani.
Alegi cărțile pe care le dai cadou… (trei repere)…
Recunosc că în ultimii ani am dăruit foarte puține cărți cadou (acum mă întreb de ce), dar atunci când o fac le aleg în funcție de preferințele persoanei respective sau aleg cărți deja citite de mine în cazul în care știu că am gusturi apropiate cu ale persoanei căreia vreau să-i dăruiesc cartea.
Trei scriitori favoriți… (de ce tocmai ei?)
1. Sylvia Plath, pentru că scrie așa cum mi-aș dori eu să scriu (asta într-o lume imaginară în care aș avea talent la scris).
2. Mircea Eliade, pentru că are un fel unic de a descrie iubirea absolută, evadarea din timp și dimensiunea sacrului și a profanului.
3. Isabel Allende, pentru magia lumilor sale.
Alege trei cărți de luat pe o insulă pustie… (de ce tocmai acestea?)
„Jurnalul fericirii”, de Steindhart, „Carnetul auriu”, de Doris Lessing, și „Lanark”, de Alasdair Gray, pentru că sunt voluminoase și încă mă așteaptă cuminți pe rafturi să intru în dispoziția necesară pentru a le deschide.
Ce carte aștepți să se scrie?
Lectura e autoterapie. Crezi?
Cu siguranță. Orice lectură este o experiență încântătoare și epuizantă în același timp. O nouă poartă ți se deschide și o lume nouă așteaptă să o readuci la viață pe măsură ce citești. Pas cu pas înaintezi în vâltoarea sentimentelor personajelor, trăiești cot la cot cu ele speranțele și deziluziile lor. Lectura este un deliciu sublim pe care numai necunoscutul cărților ți-l poate oferi.
Ce personaj din ce carte ți-ar plăcea să fii? (motive?)
Mi-ar plăcea să fiu Nicholas Urfe din „Magicianul” lui Fowles pentru a lua parte la toate experimentele bizare de pe insula greacească.
Ți-ar plăcea să te întâlnești cu scriitorul… să îi iei un interviu. Ce întrebare i-ai pune neapărat?
Mi-ar plăcea să mă întâlnesc cu scriitorul contemporan român Mihai Zamfir, prea puțin cunoscut și apreciat de publicul larg. Am avut deja ocazia să îl întâlnesc în calitate de profesor de literatură portugheză, dar mi-ar plăcea să îl revăd în calitate de scriitor. Probabil l-aș întreba pe când următorul roman și dacă personajele masculine din romanele „Acasă” și „Educație târzie” sunt inspirate din viața sa.
Un mesaj/citat dintr-o carte pe care nu l-ai putut uita…
Textele Sylviei Plath m-au bântuit o bună bucată de vreme și mi-am notat conștiincios pagini întregi din scrierile sale. Pentru a nu strica sensul textului (și pentru că dacă vrei să o înțelegi cu adevărat pe Sylvia Plath trebuie să o citești în engleză) o să redau citatul în engleză:
“I saw my life branching out before me like the green fig tree in the story. From the tip of every branch, like a fat purple fig, a wonderful future beckoned and winked. One fig was a husband and a happy home and children, and another fig was a famous poet and another fig was a brilliant professor, and another fig was Ee Gee, the amazing editor, and another fig was Europe and Africa and South America, and another fig was Constantin and Socrates and Attila and a pack of other lovers with queer names and offbeat professions, and another fig was an Olympic lady crew champion, and beyond and above these figs were many more figs I couldn’t quite make out. I saw myself sitting in the crotch of this fig tree, starving to death, just because I couldn’t make up my mind which of the figs I would choose. I wanted each and every one of them, but choosing one meant losing all the rest, and, as I sat there, unable to decide, the figs began to wrinkle and go black, and, one by one, they plopped to the ground at my feet.”
Ți-ai „tatua” citatul preferat pe propria piele, pe pantofi, pe tricou, pe o geantă sau pe o eșarfă? (poți adăuga și altceva)
Pe un obiect de îmbrăcăminte sau pe un accesoriu da, mi-aș tatua citatul. Pe piele nu, deoarece tatuajele nu mi se par atrăgătoare.
Ce titlu ai da unei cărți scrisă despre tine?
Demonii.
Ce schimbă cărțile în viața ta?
Cărțile sunt o fereastră deschisă către propria lume, așa că îmi schimbă percepția asupra anumitor întâmplări deja trăite sau îmi crează baza de percepție asupra viitoarelor evenimente.
O tehnică care să îi ajute pe cititori să găsească volumele ce merită citite printre milioanele de titluri de pe piață este…
Nu cred că există cărți care merită citite și cărți care nu merită citite. Fiecare lectură este o experiență unică în felul său și în fiecare roman poți găsi o frântură din propriile gânduri. Oamenii sunt uniți de aceleași frământări, dar unii au și darul de a le transpune pe hârtie. Și atunci cartea care merită citită devine cartea în care regăsim cel mai bine propriile sentimente, aspirații și intenții.
Spune-ne două filme inspirate din cărți pe care le recomanzi…
„Never let me go” și „The Hours”. Ambele filme sunt mai bune decât cărțile.
Ce spun cărțile pe care le citești despre tine?
Că am o pasiune pentru scriitorii din zodia Scorpion.
Alege trei calități și trei defecte ale tale. În ce personaje din cărți le-ai regăsit?
Defecte: obsesie, gelozie, încăpățânare în „Jurnalele Sylviei Plath”.
Calități: optimism și devotament în Jane Eyre.
Ai da o petrecere literară cu tema…
“The Roaring 20’s”
Pune-ne o întrebare la care să medităm.
Este lectura un mijloc de autoizolare în zilele noastre?
Ce întrebare i-ai pune unui cititor pasionat?
Dacă ar fi să îți împarți lecturile înainte și după o carte, ce carte ar fi aceea?
Cine este cititoarea Dana Dumitru?
Dana Dumitru este filolog de profesie, traducătoare de portugheză în timpul liber, pasionată de lectură și călătorii.
Pe site-ul www.bookishstyle.ro dă viață cărților citite prin recenzii personale și prin transpunerea personajelor, titlului sau acţiunii romanelor prin stilul personal de modă.