Share Button

booksssCitești acum…. sau Ai terminat de curând…

Am terminat de curând ,,Dezghețul’’, de A.D. Miller, un adevărat deliciu literar…

Alegi o carte în funcție de (trei criterii)….

Cred că titlul este primul lucru care-mi atrage atenţia. Îmi place să fie un mesaj ascuns în titlu, ceva subtil, dar magic… ceva altfel. Apoi, aleg ceea ce citesc în funcţie de perioada în care a apărut şi de mediatizarea care s-a făcut pe baza unei cărţi. Pentru mine, o carte mult mediatizată nu reprezintă o sferă de interes, nu m-au atras niciodată cărţile contemporane despre care toată lumea spunea: „Am plâns ore în şir!’’. Iar un alt lucru în funcţie de care aleg cartea este… hmm… cred că o recenzie elaborată care să spună multe despre carte, fără ca de fapt să spună nici măcar 1% din poveste, este ceea ce mă impresionează automat. Bineînţeles, prefer cărţile cu mesaje ascunse, cu simfonii ale atrocităţii umane şi cu multă nebunie.

Nu ai putut termina cartea….. (ce ți-a rămas în amintire despre ea?)

Ştiu că ,,Primul om’’, de Albert Camus, a fost o carte ce n-am putut s-o termin. Nu este vorba despre modul de scris, ba chiar dimpotrivă, am iubit acel mod romantic, idealist, poate chiar nostalgic, de scriere. Nu am putut s-o termin datorită subiectului, era ceva atât de controversat pe atunci încât ştiu că am început să plâng în timp ce-o lecturam. M-am regăsit atât de bine în acea ,,angoasă’’ ce ne pune bariere şi ne fură părţi din noi. M-am regăsit atât de bine. Oricum, am decis că o să mă apuc din nou de ea şi o s-o citesc integral de această dată.

Alegi cărțile pe care le dai cadou…. (trei repere)….

În funcţie de genul căruia îi place cititorului, chiar dacă nu am citit cartea respectivă. Ştiu, sună naiv din partea mea, dar majoritatea oamenilor pe care-i cunosc citesc ,,50 shades of Grey’’ şi ,,Fluturi’’, cărţi care pe mine nu mă atrag şi din genul cărora nu citesc nimic.

Trei scriitori favoriți… (de ce tocmai ei?)

1. Cred că Nabokov este preferatul meu, este unic şi atât de profund. Aş putea să mi-l imaginez ca fiind acel om ce este îndrăgostit de scorţişoară şi care-şi analizează şireturile în fiecare dimineaţă. Am citit „Lolita” cu o nespusă poftă. Am crezut în nemurire după ce am citit ,,Lolita’’, am crezut în puterea de a rămâne etern.

2. Un alt autor ce m-a impresionat a fost Roberto Arlt, un adevărat descendent a scriitorului ce scrie pentru sine. Un adevărat destin al nebuniei în ,,Cei şapte nebuni’’ şi o adevărată lume a autodistrugerii.

3. Edgar Allan Poe are ceva special în tot ceea ce scrie. Am avut prima oară impresia că are un stil asemănător lui Jules Verne, dar apoi mi-am dat sema că lumea descrisă de el este nebunie şi artă, este violenţă şi gingăşie, este tot ce-şi poate dori un cititor.

Alege trei cărți de luat pe o insulă pustie…. (de ce tocmai acestea?)

Aici o să aleg trei cărţi pe care încă nu le-am citit, dar sunt pe wishlist de foarte mult timp (nu-mi place să recitesc cărţi). Aş alege ,,Adolescentul’’, de Dostoievski, ,,Urzeala tronurilor’’, de George R.R. Martin şi ,,Pistolarul’’, de Stephen King. De ce? Nici eu nu ştiu, dar mi-au stârnit interesul şi am ştiut că trebuie să le citesc.

Ce carte aștepți să se scrie?

Aştept mărturiile oamenilor care au trecut prin depresii, prin experienţe neplăcute şi prin psihoze. Aştept ca oamenii să scrie mai mult despre ei şi mai puţin despre alţii. Aştept cărţi care să spună poveşti şi să rupă tăceri puse sub lacăt.

Lectura e autoterapie. Crezi?

Mereu a fost. Arta este supremă. Literatura este supremă. Prin scris şi lecturarea atâtor poveşti de viaţă, reuşim să pătrundem în ceva mult mai complex ce ne depăşeşte înţelegerea. Ajungem undeva deasupra tuturor lucrurilor mărunte şi ne amuzăm de cât de afectaţi am fost de toate aceste ,,nenorociri’’. Ajungem înţelepţi, iar cu înţelepciune vine şi autoterapia. Da, ne putem vindeca singuri prin artă, dar este atât de greu să vedem lumea prin artă. Nu?

Ce personaj din ce carte ți-ar plăcea să fii? (motive?)

Nu mi-ar plăcea să fiu nimeni altcineva decât Yuki, acesta este singurul personaj şi singura faţetă ce mă conturează ca gândire. Sună minunat să fii un personaj într-o carte, dar cred că niciun personaj din nicio carte nu a evoluat atât de mult, sau în felul în care văd eu ,,evoluţia’’, încât să-mi doresc să fiu ca el.

Cred că îmi place să fiu Yuki…

logo

Ți-ar plăcea să te întâlnești cu scriitorul…. să îi iei un interviu. Ce întrebare i-ai pune neapărat?

Categoric Nabokov. Cred că m-aș prezenta drept ,,fata care s-a îndrăgostit de Lolita’’ şi l-aş întreba cu o hotărâre şi cu o admiraţie uriaşă: ,,Lolita a fost ascunsă într-un cotlon al lumii sau un diamant ce trebuia şlefuit de a ta artă?’’. Cred că n-aş mai avea altceva ce să-l întreb.

Un mesaj/citat dintr-o carte pe care nu l-ai putut uita….

L-am uitat o perioadă, dar, de curând, l-am revizualizat şi mi s-a părut divin:

,,Sau eşti doar o spoială a durerii,
chip fără suflet?” („Hamlet”, W. Shakespeare)

Ți-ai „tatua” citatul preferat pe propria piele, pe pantofi, pe tricou, pe o geantă sau pe o eșarfă? (poți adăuga și altceva)

Da, dacă ar fi pe ceva textil probabil aş putea imprima lucruri din cărţi speciale. Iar pe piele aş putea imprima doar ceva ce am auzit cu urechile, ceva al căror inflexiuni îmi vor rămâne mereu în memorie.

Ce titlu ai da unei cărți scrisă despre tine?

Iniţial, am vrut să fie ,,Spital pentru suflete rănite’’, dar dacă mă gândesc mai bine cred că aş schimba în ceva mai amplu, în ceva ce mi-ar aduce în prim-plan un simţ sau o amintire… în ceva ce să rămână etern.

Dacă ar fi să îți împarți lecturile înainte și după o carte, ce carte ar fi aceea?

,,Mănâncă, roagă-te, iubeşte’’, de Elizabeth Gilbert. Pentru că spiritul este atât de triumfător atunci când este descoperit în sine. Pentru că m-a făcut să fiu selectivă cu tot.

Ce schimbă cărțile în viața ta?

Modul în care analizez şi aprofundez. Modul în care pot rupe bariere şi în care pot vedea lumea cu amuzament. Modul în care rămân pe gânduri zile sau luni.

O tehnică care să îi ajute pe cititori să găsească volumele ce merită citite printre milioanele de titluri de pe piață este…

Doar mergeţi într-o librărie sau o bibliotecă. Nu deschide ochii şi nu arunca o privire cărţilor cunoscute, nu lua primul bestseller sau cartea care i-a plăcut lui X. Aruncă-te în cotlonul cel mai întunecat şi fură o privire unei cărţi. Nu ştii cartea, nu ştii nimic despre ea şi, totuşi, ceva e diferit. Citeşte-i sinopsisul şi nu o cumpăra în acea zi. Ajungi acasă, iar în următoarele zile te vei gândi la aceeaşi carte cu titlu şi descriere necunoscută. Te vei duce din nou la librărie şi vei vedea acea carte şi vei ştii că o vrei. Vei ştii că te-a aşteptat şi că te va călăuzi spre ceva mult mai mare. Vei ştii.

Spune-ne un film inspirat dintr-o carte, film ce merită văzut…

„The pianist”. Din păcate nu am citit cartea, se pare că la noi se găseşte extrem de greu, dar filmul merită. Exprimă atât de multe şi totul se rezumă până la urmă în ,,libertate’’.

Scrie patru versuri (nu neapărat cu rimă) cu titlul „Citiți!”.

Creaturi şi umanizare.
Sânge şi reîncarnare.
Blesteme aruncate unui creator.
Totul în câteva pagini prinse în zbor.

Niciodată nu m-am priceput la versuri, iar astea au fost singurele care mi-au venit în minte!

Ce spun cărțile pe care le citești despre tine?

Că tind spre perfecţiune şi sfidare. Că sunt o proastă ce crede în nemurire. Că-mi pace să analizez şi să plâng. Că sunt atât de multe lucruri care mă apasă în intensitatea lor. Că sunt o nemernică în timpul liber şi că citesc ca să ajung ceva mai mult. Că sunt un degustător al celor mai rafinte arte.

personajAlege trei calități și trei defecte ale tale. În ce personaje din cărți le-ai regăsit?

Nu cred că am abilitatea de a deosebi calităţile de defecte. Aşa că o să spun că mă regăsesc în Faust. Sunt gata să-mi reneg trupul şi sufletul pentru proprile-mi dorinţe ce se hrănesc din cunoaştere şi artă. Mă regăsesc în Hannibal Lecter. Sunt un om ce încearcă să-şi valorifice gusturile şi să manipuleze lumea din jur. De asemenea, mă asemăn cu Cap-de-Mort. Vreau să domin şi să cuceresc. Prefer să-mi petrec timpul analizând un tablou precum Dorian Gray. Şi sunt mai pierdută ca Brici pe străzile din Turcia.

Sunt fiecare personaj citit vreodată.

Ai da o petrecere literară cu tema…

Probabil ar fi o temă legată de mitul faustic. Ceva de genul: ,,Lucifer îşi caută subalternii prin cărţi’’. Ar fi ca un bal mascat în care fiecare şi-ar purta propria mască, iar la sfârşit chipurile ar păli sub adevărata lor faţetă. Ar fi un festin unde demonii strigă prin unghere, iar zeităţile devorează din priviri muritorii.

Pune-ne o întrebare la care să medităm.

Este un citat din Faust ce mi-a ocupat mintea timp îndelungat.

,,Şi-am strâns comoară pradă amăgirii/Toate comorile gândirii.’’

Merită?

Ce întrebare i-ai pune unui cititor pasionat?

Numele meu este Yuki Black şi nu ştiu ce citeşti după colţ sau ce devorezi în pauzele dintre ore sau chiar ceea ce savurezi orgasmic în liniştea unei camere. Dar eu te întreb, pe tine cititorule, când ai avut acea sclipire admirativă, când ai simţit junghiul despărţirii de o amantă şi te-ai îndrăgostit pentru prima oară de acea carte?

Cine este Yuki Black?

IMG_1019Hei. Numele meu este Yuki Black şi sunt o devoratoare de artă. Sunt un caracter distructiv şi găsesc alinare în cunoaştere. Sunt o persoană autocritică şi cu tendinţe de dominaţie. Sunt elevă la un liceu dintr-un oraş necunoscut urechilor voastre.

Am 16 ani şi mă regăsesc în ştiinţă, vreau să muncesc şi mă perfecţionez mereu în profesia pe care indirect deja am ales-o.

Vreau să cunosc poveşti şi să dansez pe Danse Macabre  în ploaie în fiecare zi a existenţei mele. Vreau să ştiu cum e să ai amnezie temporară măcar o dată. Vreau să nu mă mai simt blestemată de soartă şi să pot gusta din mărul interzis, simţindu-i gustul pentru o veşnicie.

Mă puteţi găsi pe yukiblack.wordpress.com şi sunt dispusă să vă cunosc pe toţi cei care aţi înţeles cine sunt.

Numele meu este Yuki Black şi vreau să desenez cu mâna dreaptă file din propria-mi poveste.

Share Button