Citești acum… sau Ai terminat de curând…
Acum citesc cel de-al treilea volum al seriei „Temeraire”, de Naomi Novik, intitulat „Războiul pulberii negre”. Este una dintre seriile mele preferate, deoarece consider că scriitoarea a dispus de o imaginație foarte bogată, în care dragonii luptă cot la cot cu oamenii în luptele cu Napoleon Bonaparte. Vă recomand seria.
Ceea ce am terminat de curând a fost „Hoțul de cărți”, de Markus Zusak. De acest autor nu trebuie să spun nimic ce nu a-ți ști și voi sau despre cartea pe care a scris-o și care a fost și ecranizată. Fiind o persoană care este atrasă de acest fenomen – nazismul –, interesată de tot ce este este necunoscut despre acest lucru, romanul lui Zusak a reușit să mă capteze. Chiar dacă nu de la primele pagini.
Alegi o carte în funcție de (trei criterii)…
De obicei, încerc să mă orientez în alegerea unei anumite cărți și după părerile altora, dar nu de fiecare dată, ci doar atunci când majoritatea înclină spre o anumită parte. Sau, când acea persoană îmi este cunoscută, îi știu gusturile – fiind, oarecum, asemănătoare cu ale mele -, așa că mai țin cont de ele. Dar nu mereu; mă mai iau și după instinct. Dar, în general, în primă fază, după copertă, dacă-mi place și mă atrage, apoi după descrierea de pe coperta-spate, și la sfârșit, mă uit și la titlu. Deoarece, dacă descrierea m-a convins, titlul este aproape inexistent în luarea unei decizii.
Nu ai putut termina cartea… (ce ți-a rămas în amintire despre ea?)
Sunt multe motive pentru care nu aș putea să termin o carte. Unul dintre ele – și consider că este cel mai relevant – ar fi faptul că nu mi-a atras atenția așa cum aș fi sperat după ce am continuat să o citesc, în speranța că se va schimba pe parcurs. Un exemplu pe care aș putea să-l dau ar fi o carte pe care am terminat-o acum câteva săptămâni și anume volumul al doilea din „Moromeții”. Mulți dintre cititori – cam mai toți dintre ei fiind liceeni – refuză să o citească pe baza majorității părerilor pe care le aud. Așa am procedat și eu, și prost am făcut, până ce am ajuns la concluzia că dacă nu mă lămuresc singură nu voi fi pe deplin convinsă dacă este adevărat. Și bine am făcut, deoarece primul volum a fost de-a dreptul superb, mi-a plăcut foarte mult. Dacă cei care sunt în dubii în legătură cu această carte vor o părere sinceră, eu le recomand să o citească. Dar volumul al doilea a fost total opus. Am încercat să-l continui, dar la un moment dat m-am săturat, așa că am lăsat-o baltă. Ceea ce mi-a rămas în minte, a fost – nu neapărat plictiseala – ci faptul că se vorbea foarte mult de politică, așa că nu prea îți atrăgea atenția, ci mai mult îți dădea o stare de amorțeală. Cel puțin, așa am pățit eu.
Alegi cărți pe care le dai cadou… (trei repere)
Foarte rar se întâmplă să dăruiesc drept cadou o carte. Nu mulți prieteni pe care-i am citesc. Dar, de curând, a fost ziua unei colege, și cum-necum, am reușit să o corup puțin, așa că a început să citească. I-am cumpărat „P.S: Te iubesc”, de Cecilia Ahern și „Fluturi striviți”, de M. Anjelais, ceva pe gustul ei. Așa că trei repere ar fi: genul pe care-l preferă, să aibă un plot interesant, dar și coperta să fie cât mai atrăgătoare, în așa fel încât să trezească interesul persoanei respective pentru carte.
Trei scriitori preferați… (de ce tocmai ei?)
Primul ar fi Thomas Hardy, deoarece am citit vara trecută „Tess d’Urberville” și mi-a plăcut foarte mult. Mi-a plăcut foarte mult stilul lui, modul cum lega cuvintele între ele, însuflețindu-le, și chiar dacă, pentru unii, ar fi prea încărcat cu descrieri, pentru mine – o împătimită a acestora – este cum nu se poate mai potrivit.
Al doilea ar fi Naomi Novik, cea care m-a făcut să îndrăgesc și mai mult dragonii, să simpatizez unul dintre ei foarte mult, dar care m-a atras și prin ideile ei inedite.
Ultimul autor ar fi o scriitoare româncă și anume Adina Speteanu, cu seria „Dincolo de moarte”. Cu ajutorul ei am reușit să descopăr și cum „trăiesc” vampirii și strigoii în România, să intru într-o lume de-a dreptul fascinantă și să ajung să dau o șansă și atenție și mai mare autorilor români… deoarece… merită!
Alege trei cărți de luat pe o insulă pustie…. (de ce tocmai acestea?)
Ca să fiu sigură că-mi vor plăcea, aș alege trei dintre cele pe care le-am citit, dar să fie și lungi, astfel: „Tess d’Urberville”, „Iubire și sânge”, de Catherine Delors și „Sissi: Împărăteasa Austriei”, de Jean des Cars.
Lectura e autoterapie. Crezi?
Da, consider că lectura este un fel de terapie, dar nu consider că orice carte pe care o citești poate fi… terapeutică. Și aici nu mă refer la cele motivaționale sau de dezvoltare personală, ci la cele de ficțiune, din care poți învăța și câte ceva, dar cu ajutorul cărora te poți și relaxa.
Ce personaj din ce carte ți-ar plăcea să fii? (motive?)
Aici este destul de greu, deoarece nu mi-am dorit să fiu neapărat un personaj, ci să creez eu unul pe baza luării unor părți din personalitățile altora. Pentru că se întâmplă să-mi placă ceva la un anumit personaj, dar să-mi displacă altceva. Nu am găsit unul care să-mi placă în totalitate, așa că nu menționez pe nimeni.
Ți-ar plăcea să te întâlnești cu scriitorul…. să îi iei un interviu. Ce întrebare i-ai pune neapărat?
Dacă aș putea să mă întâlnesc cu un scriitor preferat, probabil că mi-ar fi foarte greu să mă rezum doar la câteva întrebări pe care să i le adresez în acel interviu, dar să aleg doar una. Probabil că nu m-aș putea abține să nu-l întreb dacă ar fi, printr-o situație groaznică, să renunțe la scris, ar fi în stare să o facă?
Un mesaj/citat dintr-o carte pe care nu l-ai putut uita…
„Pentru orice om căruia îi este frică, care e singur sau nefericit, remediul cel mai bun este în mod cert să iasă afară, să meargă undeva unde să fie cu totul singur, singur cu natura, cu cerul și cu Dumnezeu. Căci abia atunci și numai atunci simți că totul este cum trebuie să fie și Dumnezeu vrea să-i vadă pe oameni fericiți în mijlocul naturii simple, dar frumoase.” („Jurnalul Annei Frank”)
Ți-ai „tatua” citatul preferat pe propria piele, pe pantofi, pe tricou, pe o geantă sau pe o eșarfă? (poți adăuga și altceva)
În afară de geantă – mi-ar plăcea foarte mult una astfel – probabil pe piele, dar ar trebui să însemne foarte mult pentru mine.
Ce titlu ai da unei cărți scrisă de tine?
Momentan am trei cărți începute, dar, dintre acestea, doar două consider că au o șansă să le termin într-un viitor apropiat. Dintre ele, cea pe care mi-o doresc cel mai mult cu un final ar fi „Influență peste ani”. Dar… mai multe nu spun…
Ce schimbă cărțile în viața ta?
Depinde de ce carte este vorba și spun acest lucru deoarece nu toate îmi transmit aceeași stare sau mă lasă cu ceva învățat după lectură. Unele dintre ele chiar nu mă învață nimic, ci doar au fost o plăcere pentru mine să le citesc. Cele de ficțiune mă învață să nu mă las niciodată bătută, să fiu mai puternică și mai încrezătoare în mine și să nu încetez niciodată să visez. În schimb, cele care nu tratează ficțiunea, cum ar fi cele bibliografice – îmi place foarte mult acest gen – încearcă să-mi arate adevărata față a acestei lumi și să nu mă las niciodată influențată de cei din jurul meu. Dar, dacă este să o iau așa, lucrurile pe care le primesc după ce le citesc, probabil că pot fi și viceversa.
O tehnică care să îi ajute pe cititori să găsească volumele ce merită citite printre milioanele de titluri de pe piață este…
După părerea mea, nu consider că dacă o carte este apreciată foarte mult de către majoritatea cititorilor, înseamnă că-ți va plăcea și ție. Și nu spun acest lucru doar pentru că este cel mai evident, ci din propria experiență; au fost câteva cazuri în care m-am lăsat influențată de recenziile altor cititori, iar eu mi-am cumpărat foarte entuziasmată cartea respectivă, ca mai târziu că constat faptul că îmi pun tot felul de întrebări referitoare la ce au putut vedea la ea. Așa că, de la un timp, nu mai cred în totalitate în vreo tehnică, ci ceea ce-ți dictează sufletul sau rațiunea. Atunci când o vezi pe raft, în primă fază îți sare în ochi acea copertă foarte frumoasă, care te intrigă, iar descrierea îți lasă impresia că ar merita. Cel puțin știi că ai luat acea decizie doar pe baza instinctelor tale. Dar nu spun că părerile celorlalți nu mai contează, ci doar am vrut să subliniez faptul că nu mereu.
Spune-ne două filme inspirate din cărți pe care le recomanzi…
Aș putea să menționez „The Hunger Games”, de Suzanne Collins, dar aș trișa, fiind o ipocrită, deoarece eu nu am citit cărțile. M-am lăsat hipnotizată și nu m-am putut abține să nu mă uit la filme, deoarece mi s-au părut foarte interesante. Dacă ecranizările nu m-au dezamăgit, intuiția îmi spune că nici cărțile nu vor fi mai prejos.
V-aș recomanda mini-serialul italian-german care urmărește viața prințesei Sissi, cea care mi-a bucurat copilăria în fiecare dimineață și seara. Au fost câteva cărți scrise de diferiți autori în memoria acestei frumuseți din trecut, dar eu vă recomand doar cartea pe care am citit-o și anume „Sissi: Împărăteasa Austriei”, de Jean des Cars. Am scris despre serial și carte pe blogul meu – padeniye.blogspot.com.
Ce spun cărțile pe care le citești despre tine?
Faptul că tind spre o perfecționare continuă, că-mi place să analizez situațiile în care am fost pusă, iubesc să visez cu ochii deschiși și să-mi imaginez tot felul de lucruri. Că urăsc realitatea în care am fost aruncați majoritatea dintre noi și că ar trebui să avem parte de cineva care să ne instruiască așa cum trebuie. Faptul că aș vrea să fiu un fel de Hitler, dar mai puțin distrugător și urâcios cu alte rase, și nu spun că-mi place să fiu o fire dominantă, deoarece nu este adevărat, ci mă refer la faptul că-mi doresc o siguranță anume.
Alege trei calități și trei defecte ale tale. În ce personaje din cărți le-ai regăsit?
O să mă rezum doar la trei defecte și le voi alege pe cele care să se potrivească și cu Desire, personajul principal din seria „Rephelimii”, de Simona Stoica. Această tânără întruchipează ceea ce nu-mi doresc eu să fiu, dar care a avut ghinionul să le aibă: trecerea prea ușoară prin anumite lucruri – iertarea, mai cu seamă –, dorința de siguranță continuă, care pentru mine este un defect, și probabil, uneori, aiureala. Sunt atât de aiurită, încât sunt unele dăți în care poți să faci ceva lângă mine, iar eu nici să nu-mi dau seama.
Ai da o petrecere literară cu tema…
Să ne descoperim citind…
Pune-ne o întrebare la care să medităm.
Ați putea muri fără să trăiți?
Ce întrebare i-ai pune unui cititor pasionat?
Dacă ai fi în situația de a alege o carte care ți-a plăcut foarte mult, dar cu condiția să o poți ține doar pentru o zi și să nu mai ai posibilitatea să o mai citești vreodată, ce carte ai alege? Am pus această întrebare pentru că mie mi-ar fi imposibil să fac acest lucru. Mai ales să o țin doar pentru puțin timp lângă mine.
Cine este Andreea?
Am 18 ani și învăț la un liceu din București. Administrez blogul Padeniye, acolo unde încerc să postez cât de des pot ceea ce mă interesează în materie de cărți, un mic jurnal din când în când, recenzii și altele.
Îmi place foarte mult să scriu și, cum am menționat mai sus, mi-aș dori foarte mult să public o carte, cândva. Nu știu dacă va fi posibil, dar îmi place să sper. Îmi place să desenez, să mă plimb și să cunosc lume nouă în ciuda timidității mele cam exagerate. Vă aștept cu drag pe blogul meu, să împărtășim impresii despre orice vă interesează, literatură, muzică, seriale și filme sau orice teme doriți să discutăm.