Cum își imaginau că arată extratereștrii japonezii care au trăit în secolele IX-X d.Hr., în perioada Evului Mediu? Nu putem să aflăm decât din scrierile lor, care au răzbătut până la noi. Și dacă cineva își închipuie că poveștile science-fiction sunt o invenție modernă, se înșală. Cea mai veche scriere japoneză în proză care s-a păstrat până azi este „Taketori Monogatari”, cunoscută ca „Povestea tăietorului de bambus”, tradusă în engleză cu titlul „Princess Splendor: the wood cutter’s daughter” și este o poveste SF scrisă acum mai bine de 1000 de ani. Este considerată cea mai veche poveste cunoscută în care extratereștrii vizitează Pământul.
În celebra „Poveste a lui Genji”, de Murasaki Shikibu, scrisă prin 1010, acest text este numit „strămoșul tuturor basmelor”. „Povestea tăietorului de bambus” este o narațiune plină de umor, de aventuri și de suspans, un basm plin de tâlc privind fatalitatea destinului uman, conține critici la adresa firii umane slabe, schimbătoare, lașe și leneșe și cuprinde referiri la obiceiuri și valori ale societății japoneze din vremea când a fost imaginată.
Ei bine, în viziunea creatorilor acestei povești, oamenii de pe Lună arată fizic tot ca noi, au puterea de a lumina, corpul lor strălucește, pot zbura, pot călători nestingheriți de pe Lună pe Pământ, au capacitatea de a se face nevăzuți (invizibili), dețin Elixirul Vieții care te menține tânăr și te face să uiți toate tristețile (și care le purifica trupurile dacă erau întinați de lucruri pământești) și considerau Pământul un loc inferior, ca o închisoare, unde doar cei care au făcut ceva de neiertat pot fi trimiși pentru o perioadă.
„no human being could fight the inhabitants of the Moon”
„the people there never grew old or died or had any sorrow”
Taketori, un tăietor de bambus, sărac și fără copii, găsește într-o zi în lanul de bambus un copil – o mică zână ce „strălucea”. O ia acasă, iar el și nevasta o îngrijesc și ea crește rapid mare. O numesc „Nayo Take no Kaguya Hime”, adică „Princess Splendor of the Feathery Bamboo”. Desigur, are pețitori, mai ales că după venirea ei, tăietorul găsea aur la rădăcina oricărui bambus pe care îl tăia, deci putuse să-și construiască un palat. Doi prinți și trei nobili, cei mai devotați pețitori, sunt trimiși de tânăra fată în câte o misiune… „imposibilă”. Asta deoarece nu dorea să se căsătorească. Fie că trebuiau să găseasă un castron al lui Buddha, o bijuterie de la gâtul unui dragon, o ramură de copac din metale prețioase etc., pețitorii trișează și încearcă să o păcălească pe tânără care-i prinde de fiecare dată cu minciuna. Apoi, însuși Împăratul Japoniei se îndrăgostește de ea, însă fata își dezvăluie față de el capacitățile „supranaturale” și îi explică faptul că nu se poate „lega” de un pământean.
„she was not an earth-born maiden”
„she was no human being but only a beautiful fairy”
Aflăm așadar că fata este o „ființă a Lunii”, care va fi luată de locuitorii Lunii, după douăzeci de ani de stat pe Pământ, înapoi pe planeta de unde fusese izgonită pentru un păcat care nu este menționat. Regele, îndrăgostit de ea, trimite trupe să o păzească, însă mii de soldați devin neputincioși în fața armatei care vine din cer, plutind, pentru a o lua pe fată pe tărâmul ei natal.
Ea lasă Elixirul Vieții atât părinților, cât și Împăratului, dar nici unul nu se atinge de flaconul cu licoarea ce le putea asigura nemurirea. Oamenii nu sunt sortiți unui destin veșnic. Împăratul arde flaconul cu elixirul și ultima scrisoare a fetei pe vulcanul Fuji, denumirea de „Fuji-no-Yama” însemnând „The Deathless Mountain”.
În 1998, s-a publicat o variantă repovestită a basmului de Yasunari Kawabata, cu ilustrații de Masayuki Miyata, cu traducerea în engleză a lui Donald Keene – „The Tale of the Bamboo Cutter”.
În 2013, David Lear a inclus povestea într-o colecție inedită de texte vechi care conțin referiri la extratereștri, la călătorii în timp, la dispozitive tehnice fantastice etc. – „The Tale of the Bamboo Cutter and Other Fantastic Stories”.
Eu am citit varianta în limba engleză, în traducerea lui E. Rothesay Miller, disponibilă online pe site-ul archive.org.