Principii de viață… machiavelice

„Principele”, de Niccolo Machiavelli, ar putea fi considerată o carte destul de… periculoasă. Nu orice autor îți spune verde-n față care sunt tarele firii umane (schimbătoare, nerecunoscătoare, egoistă etc.) și cât de ușor poate fi manipulată de cine e destul de inteligent să o observe și să profite de ceea ce știe. E ușor de înțeles de ce a fost o carte trecută la Index de către Inchiziție și de ce mulți șefi de state au citit-o, dar au avut grijă să nu fie cunoscută de publicul larg. Și exact cum spune însuși Machiavelli, poți fi urât și pentru faptele bune (care pot deveni rele în anumite cazuri chiar dacă se bazează pe intenții bune), cartea lui fiind învinuită de influențe negative asupra conducătorilor-tirani care au folosit doar anumite părți ale ei pentru a manipula poporul și pentru a acționa în propriul lor folos cu scopul de a-și întări puterea (precum Benitto Mussolini și Fidel Castro).

Cine nu-și dorește putere? Și nu mă refer la puterea sufletească de a rezista obstacolelor inerente vieții, ci la puterea de a decide pentru soarta unei țări și de a influența destinul unor popoare. Dar puterea nu înseamnă doar favoruri, drepturi și bogății, ci înseamnă mai ales obligații, responsabilități și înțelepciunea de a acționa în interesul celor care ți-au permis și susțin puterea pe care o ai. Acesta este adevăratul mesaj al lui Machiavelli, așa cum l-am înțeles eu.

Niccolo Machiavelli a trăit într-o perioadă tulbure pentru Italia, când aceasta era divizată în diverse regiuni, care pe lângă faptul că uneori se războiau între ele, erau atacate și din exterior, fiind adesea ocupate fie de francezi, fie de spanioli. Machiavelli a avut ocazia timp de 14 ani (1499-1512) să lucreze ca secretar diplomatic la ministerul de interne și de război al Republicii Florentine. A luat parte la negocieri cu alte state, a citit și redactat corespondențe secrete, a cunoscut mulți oameni politici și conducători de state, a luat parte la consiliul de alegere a papei, a scris rapoarte diverse privind situația politică și militară din țările vizitate sau din Republica Florentină.

În urma schimbării conducătorului și a contextului politic din Florența, Machiavelli este închis și torturat, iar apoi, după eliberare, este înlăturat din viața politică și publică. Această retragere i-a oferit timpul necesar să se aplece asupra a ceea ce a învățat în cei 14 ani de carieră politică și să scrie câteva cărți care au rămas până astăzi lecturi de căpătâi pentru domeniul științelor politice. „Principele” este cea mai cunoscută dintre aceste scrieri. Cartea a fost scrisă în 1513, când lucra la celebrele sale „Discursuri”, și a fost publicată postum în 1532. E un tratat de bune practici pentru oricine dorește să obțină puterea și să o păstreze timp îndelungat. Machiavelli a scris eseul acesta având în gând să ofere conducătorilor Italiei (în special lui Lorenzo de‘ Medici, conducătorul Florenței în acea perioadă) modele de acțiune de urmat pentru a reuși unirea Italiei și menținerea acesteia.

Analizând comportamentul și deciziile mai multor figuri istorice, atât cele care au ratat atingerea scopurilor, cât și cele care au avut succes în întreprinderile lor, Machiavelli oferă un portret complex al unui principe care ar avea calitățile și ar obține mijloacele ideale pentru a conduce eficient și timp îndelungat un popor. Deși sfaturile lui, bazate pe experiența istorică și pe experiența sa în viața politică și diplomatică a Republicii Florentine, pot părea uneori fără scrupule, alteori prea dure, în alte cazuri poate chiar perfide (de unde și sensul cuvântului „machiavelic”), Machiavelli nu face decât să constate ce a funcționat de-a lungul timpului în istorie și ce s-a terminat cu un eșec total. Deși recomandările lui se referă în special la conducătorii unui popor (indiferent de forma de guvernământ), multe dintre ele pot fi de folos oricui pentru că ele se bazează pe niște observații pertinente în privința firii umane. Metoda lui este aceea a cunoașterii directe și a experienței, de aceea concluziile sale surprind (fiind valabile și astăzi) esența firii umane. Trebuie menționat faptul că analiza sa este cu atât mai complexă cu cât ea ține cont nu doar de firea oamenilor, ci și de specificul cultural, politic, economic și miliar al statelor pe care le conduc principii, cât și de contextul istoric general (relația cu alte state, războaie etc.). Rețin, în principal, ideea că în privința omului politic, Machiavelli susține că trebuie judecat după rezultatele faptelor sale și nu după legi morale sau divine. Iar cele două pârghii importante ale unui om politic sunt legile bune și armatele eficiente.

Sunt câteva principii de gândire, comportament și decizie despre care Machiavelli vorbește în carte și le notez mai jos. Cele specifice, legate de armata unei țări, de război, de legi, de relațiile diplomatice cu alte țări etc., le puteți afla din carte dacă vă interesează.

1. Doar cei prevăzători supraviețuiesc furtunii.

2. Dacă gândești și te comporți mereu la fel, greu te poți adapta soartei schimbătoare.

3. În unele situații, prietenii îți pot deveni dușmani, iar dușmanii – prieteni. Oricum ar fi, e mai bine pentru tine să știe ce-ți sunt – prieteni sau dușmani.

4. Orice ai face, evită să fii urât de oameni. Poți să fii temut, considerat viclean, invidiat, respectat sau admirat, dar nu vei reuși nimic dacă ești urât.

5. Trebuie să știi când să fii leu și când să fii vulpe pentru a-ți atinge scopurile. Curajul de a acționa și abilitatea de a fi viclean când situația o cere, îți asigură succesul.

6. Când ești nevoit să faci rău pentru a realiza un scop onorabil, fă-l rapid și nu-l repeta. În schimb, fă bine cât mai mult timp posibil.

7. Bazează-te cât poți de mult pe puterile și abilitățile tale. Apelează cât mai puțin la ceilalți și când o faci ai grijă să rămâi cât mai puțin îndatorat.

8. Învață cât poți de mult de la cei de dinaintea ta pentru a nu repeta aceleași greșeli.

9. Cei mai buni sfetnici în luarea deciziilor sunt experiența și observarea directă, nemijlocită a oamenilor și a locurilor.

10. Ascultă-i pe toți, dar gândește și ia deciziile singur.

Iată și câteva idei machiavelice… în cuvintele autorului:

11. „… acel care e vinovat de creșterea puterii cuiva se prăbușește el însuși. Căci puterea celuilalt se datorează capacității și forței sale, care amândouă dau de bănuit celui ajuns acum puternic.”

12. „… e o mare deosebire între felul în care oamenii trăiesc și între cel în care ar trebui să trăiască, încât cel care dă la o parte ceea ce este, pentru ceea ce ar trebui să fie, mai degrabă învață cum ajunge la propria-i pieire decât cum poate sta departe de primejdie.”

13. „… prieteniile obținute prin bani și nu prin măreție și noblețe sufletească, se cumpără, dar nu există cu adevărat și nu te poți folosi de ele la momentul potrivit.”

14. „Fiecare vede ceea ce tu pari, dar puțini te simt cine ești cu adevărat.”

15. „… lucrurile pe lumea aceasta sunt astfel rânduite, încât dacă cumva încerci să fugi de o greutate, îți iese alta în drum. Totuși, a fi înțelept înseamnă să știi să cunoști ce fel de piedici sunt și din toate s-o alegi pe cea mai lesne de trecut.”

16. „… mintea omului e de trei feluri dintre care una pricepe singură, fără nici un ajutor, alta alege din ceea ce înțeleg și explică alții, iar a treia și cea din urmă este cea care nu pricepe nici singură, nici de la alții…”

17. „… niciodată nu e bine să te lași să cazi, în nădejdea că s-o nimeri cineva care să te adune de pe jos. (…) Numai mijloacele de apărare care țin de tine însuți și de darurile cu care ai fost înzestrat sunt bune, sigure și de lungă durată.”