Am dat o raită… mentală… prin lecturile mele – cărți scrise de femei. Când am ajuns pe la 20, am zis să mă opresc și să aleg 8, căci vor mai fi zile de 8 Martie ca să vă povestesc și despre altele. Acum, am ales doar ficțiune. Poate anul viitor aleg 8 cărți de non-ficțiune.
Așadar, am scotocit prin bibliotecă după ele și vă spun mai jos câte ceva despre fiecare carte din selecția de azi. Despre majoritatea dintre ele am scris pe blog, așadar puteți da click pe titlu ca să citiți mai mult despre fiecare carte.
„Trilogia regenerării”, de Pat Barker
„Trilogia regenerării”, de Pat Barker, scriitoare britanică, cuprinde trei romane „Regenerarea”, „Ochiul din ușă” și „Drumul fantomă”. În 2012, publicația „The Observer” a desemnat trilogia ca fiind unul dintre „cele mai bune 10 romane istorice”. Inspirate din fapte și personaje istorice reale, romanele te introduc într-un univers în care spitalul de psihiatrie devine refugiul minților „rătăcite” care-și doresc pacea, iar câmpul de luptă este purgatoriul nebunilor care acceptă să moară crezând că știu de ce și pentru ce. Iar faptul că toate astea se întâmplă și astăzi în anumite părți ale lumii… îți dă fiori!
„Povestiri orientale”, de Marguerite Yourcenar
Prima femeie scriitoare primită în Academia Franceză, Marguerite Yourcenar, adună la un loc toate miturile și legendele care au fascinat-o în culturile lumii și le dă o „tușă” personală în cartea de proză scurtă „Povestiri orientale”. De la eroi mitologici, zei din Olimp și sfinți ai numeroaselor religii de pe Pământ, autoarea face un tur elegant și frumos pentru a repovesti arhetipurile umanului, tot ce reprezintă moștenirea noastră adânc ascunsă în meandrele inconștientului, arhetipuri purtate, uitate și retrăite de toți. Mi-era dor de povești așa bine întoarse din condei.
„Era să fiu eu”, de Ali Smith
În romanul „Era să fiu eu”, Ali Smith se joacă cu personajele sale și folosește o mulțime de jocuri lingvistice, în așa fel încât să ne atragă atenția că nu mai știm să prețuim și să folosim timpul alături de cei dragi, că nu ne dăm timp să-i cunoaștem pe cei din jur, că ceilalți nu ne acordă timp să ne facem cunoscuți lor, că timpul puțin ce-l avem în dar îl irosim în acțiuni și gânduri ce nu ne oferă nimic valoros, că totul se petrece prea repede, că acțiunea domină emoțiile, că viața noastră e un zapping continuu fără țel. Ali Smith încearcă să ne ia telecomanda din mână și să ne acorde timp să observăm înăuntrul nostru pentru a găsi puterea să trăim frumos în afara noastră.
„Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane”, de Kate DiCamillo
Kate DiCamillo, scriitoare americană, desemnată „Ambasador Național al Literaturii pentru copii” în 2014 și 2015 de către Biblioteca Congresului American, a fost de mai multe ori premiată pentru romanele sale pentru copii. În „Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane”, suntem martorii unei călătorii fantastice a unei jucării în lumea oamenilor mari și mici. Din adâncul oceanului până în plasa unui pescar, din vârful unei grămezi de gunoi până în tabăra unor vagabonzi, de la căpătâiul unui copil suferind până pe raftul unui magazin, voiajul inedit al iepurelui este o călătorie care ne arată cum jucăriile au viață pentru că o primesc de la cei care le îngrijesc și le păstrează. Iar jucăriile nu sunt doar ale copiilor, ci și ale copiilor din adulți și ale copiilor adulților. Cartea este o pledoarie pentru iubire, prietenie și bunătate care m-a încântat.
„Povestirea cameristei”, de Margaret Atwood
Distopia fascinantă construită de Margaret Atwood în „Povestirea cameristei” se bazează pe un cocteil de realități disparate, preluate de autoare și puse într-o combinație originală – poluarea care afectează organismul uman, nașterea multor copii cu malformații sau boli grave, infertilitatea femeilor și a bărbaților, extremismul religios, pasivitatea populației și teama de opresiune care favorizează instaurarea unui control militar, tabu-ul sexualității, pericolul interpretării literale a Bibliei.
„…Să ucizi o pasăre cântătoare”, de Harper Lee
„…Să ucizi o pasăre cântătoare”, de scriitoarea americană Harper Lee, este un roman publicat în 1960 și premiat cu Pulitzer în 1961. Un tată singur crește doi copii și ne oferă câteva lecții de viață dure, dar cât se poate de adevărate. Modul în care își educă fata și băiatul prin puterea exemplului face ca volumul să fie și azi o lectură recomandată oricărui părinte. În plus, autoarea vorbește despre subiecte delicate ale societății americane din anii ’30, cum ar fi atitudinea albilor față de negri și sistemul de justiție.
„Sexul cireșilor”, de Jeanette Winterson
„Sexul cireșilor”, de Jeanette Winterson, este mai degrabă un basm modern cu accente de eseu cu personaje fabuloase și cu călătorii fantastice, numai că acestea au loc mai ales în universul interior al personajelor. E o explorare captivantă a sufletului omenesc și a motivațiilor sale, a evoluției sinelui în sine și în lume. Câte realități ascunde un suflet? Câte călătorii poate face mintea într-o clipă și câte vieți poți colinda pentru a fi tu însuți, un întreg, reunit din piese împrăștiate în tot universul?
„Eleganța ariciului”, de Muriel Barbery
„Eleganța ariciului”, de Muriel Barbery, este un roman ca o fotografie a unui moment magic, când protagoniștii privesc împreună același fluture în zbor, înghițit de o pasăre, și ochii lor sunt martorii tăcuți ai unui eveniment surprins de gaura neagră a eternității. Ei toți știu că acel fluture a existat, au fost martorii măreției zborului lui, înainte de a dispărea, vor păstra amintirea simplă a frumuseții vieții și morții lui pe retina sufletului.