„Eleganța ariciului”, de Muriel Barbery, este o poveste despre visele mari ale celor care se amăgesc că sunt prea neînsemnați ca să realizeze ceva deosebit în lume. O poveste despre cum măreția se ascunde în faptele mărunte, pe care de obicei le trecem așa de ușor cu vederea.
„Credem că putem face miere fără să împărtășim soarta albinelor.”
Personajele lui Muriel Barbery găsesc în simplitate cele mai minunate momente de savurat în viață, care nu se pierd în ceea ce își doresc sau ceea ce și-ar dori să aibă și nu au, ci se bucură de fiecare clipă fără să se teamă că nu o vor trăi pe următoarea.
„Unde se află frumusețea? În lucrurile mărețe care, ca și celelalte, sunt osândite să moară, sau în cele mărunte care, fără a avea nici o pretenție, știu să incrusteze în clipă o gemă de infinit?”
„Eleganța ariciului” este un roman ca o fotografie a unui moment magic, când protagoniștii privesc împreună același fluture în zbor, înghițit de o pasăre, și ochii lor sunt martorii tăcuți ai unui eveniment surprins de gaura neagră a eternității. Ei toți știu că acel fluture a existat, au fost martorii măreției zborului lui, înainte de a dispărea, vor păstra amintirea simplă a frumuseții vieții și morții lui pe retina sufletului.
„Important nu e să mori, nici la ce vârstă mori, important e ceea ce ești pe cale să faci în momentul când mori.”
Alte ziceri inspirate din cartea „Eleganța ariciului” se găsesc în articolul „Ziceri mărunte, ziceri magice”.