Fie scrise, fie rostite, mulţi se îmbată cu farmecul cuvintelor şi ajung să creadă că un cuvânt poate crea sau poate distruge o lume. Aş zice mai degrabă semnificaţia lui din mintea celor care-l aud sau citesc este cea care creează sau distruge o lume. Universul nostru e alcătuit din atomi, dar şi din cuvinte, deci am putea spune că şi ele au o importanţă cosmică.
Mi s-a părut mereu fascinantă originea cuvintelor. De exemplu, abracadabra, o formulă magică veche, cu rădăcini în Evul Mediu, este de fapt o contracţie a expresiei abreg ad habra, care în ebraică înseamnă trimite trăsnetul tău până la moarte.
Iar jocul cu cuvintele e mereu magic. De multe ori, mă surprind descoperind cuvinte în interiorul cuvintelor, sau adaugând o literă şi schimbând radical cuvântul, sau pronunţându-l diferit şi schimbându-i total sensul (de pildă, parcă, cu accent pe prima silabă şi apoi pe ultima), inversând ordinea literelor şi obţinând altceva. Uneori, mă gândesc cu nostalgie la Vocabularul din clasele primare şi gimnaziu. Nu ştiu dacă mai am prin bibliotecă, dar e posibil să mai fi rămas vreuna-două, cărţile pe care le citeam pe atunci. Mereu aveam creionul în mână, subliniam grupuri de cuvinte, împărţeam în silabe, căutam anumite grupuri de litere etc. şi nu mă plictiseam nicio clipă, puteam face asta zile întregi.
Lumea cuvintelor evoluează tot timpul, se schimbă, se transformă, se îmbogăţeşte sau uneori sărăceşte în funcţie de oamenii care le folosesc şi de semnificaţiile date lor la un moment dat de ei. Şi când sapi după sensuri de mult apuse, te întrebi oare ce însemna cu adevărat abracadabra în vremuri medievale şi cum a ajuns formula magică a vrăjitoarelor din poveşti? Arheolog de cuvinte… asta, da, meserie cool!
Vouă ce cuvinte vă plac?
Când citesc întotdeauna descopăr că unele cuvinte îmi plac mult, iar altele îmi displac. Şi mereu mă întreb cu ce experienţe (cel mai probabil impregnate de emoţii puternice) le asociază mintea mea, dar eu nu le pot aduce în conştient pe toate, pentru că… pur şi simplu nu e loc aici de atâtea amintiri. Doar uneori mai răzbat în conştient câteva şi mă bucur să constat că ele sunt acolo, prezente la alte niveluri ale minţii mele, şi că sunt vii şi că fac parte din mine.
Aici am scris despre unul care-mi place – abracadabra. Iar când îl zic sau îl citesc nu pot să nu mă gândesc la Marry Poppins şi la încântarea cu care a vizionat Rebe de câteva zeci de ori lungul film clasic. Aşa l-am văzut şi eu, pe fragmente sau întreg, de zeci de ori şi de fiecare dată abracadabra mă face să zâmbesc şi să o văd pe Rebe micuţă şi fascinată de poveste. Şi, ca prin magie sunt acolo, nu aici, retrăind o clipă frumoasă.
Vouă ce cuvinte vă amintesc clipe frumoase?