Cine ești când intri într-o librărie?

Share Button

La început de an 2021, vă povestesc pe scurt (poate vreți să citiți chiar voi și sper să vă fac doar curioși) despre cele șapte, de fapt opt, tipuri de oameni care intră-n librării, descriși de Shaun Bythell în cartea Seven Kinds of People You Find in Bookshops. Evident, traducerea tipurilor a depins de inspirația mea în momentul lecturii. Fiecare categorie este ilustrată de autor cu multe exemple. Poveștile lui despre cumpărătorii de carte care trec pragul librăriei pe care o deține din 2001 în Wigtown, Scoția, sunt savuroase. Nu le dezvălui aici pentru a păstra surpriza lecturii pentru cei curioși să descopere experiențele de librar ale lui Shaun Bythell.

Prima categorie – EXPERTUL (autodidact, știe puține cuvinte, dar alea sunt complicate și sunt doar din domeniul lui de interes)

Are cinci subcategorii:

  1. Specialistul – cunoaște bine un domeniu de nișă și se crede special indiferent de aria lui de cunoștințe, de la analiză matematică la reproducerea melcilor;
  2. Pisălogul – are opinii în orice domeniu (cu teme preferate – politica, clima, căsnicia etc.), intră conversație cu clienții sau cu librarul ca sa aibă ocazia să țină prelegeri;
  3. Altruistul – știe foarte bine foarte multe lucruri interesante despre un subiect anume și povestește fascinant, cu amănunte picante;
  4. Colecționarul de cărți vechi – vede cartea mai ales ca „obiect“, provine din mediul academic, știe particularități ale edițiilor din domeniul său de interes și… negociază mereu prețurile;
  5. Mecanicul casnic – pasionat de mașini, interesat de informații practice, folositoare pentru hobby-ul lui.

A doua categorie – FAMILIA TÂNĂRĂ (cu copii mici)

Are patru subcategorii:

  1. Părinții epuizați – au unul sau mai mulți copii, dintre care măcar unul sub un an; când vin la librărie, copiii sunt la secțiunea de cărți pentru copii, iar ei se odihnesc invariabil pe fotolii;
  2. Copilul abandonat – de obicei, tatăl îl aduce pe copil, îl lasă la rafturile cu cărți pentru copii și pleacă, rugând librarul să aibă grijă de el pentru câteva minute (ceea ce uneori poate fi chiar o oră-două);
  3. Părinții cu aspirații – care aleg ei ce să citească odrasla (cum ar fi Război și pace);
  4. Copiii care iubesc cărțile – părinții lor nu sunt cititori și trebuie târâți cu forța în librărie.

A treia categorie – OCULTISTUL (pasionat de magia neagră, singuratic, superior, nu are abilități sociale, nu prea e interesat de igiena personală)

Are cinci subcategorii:

  1. Artistul în negru – îmbrăcat mereu în negru, obez, bărbat, pasionat de Satana;
  2. Teoreticianul conspirațiilor – crede că e adevărat ceva pentru care de obicei există dovezi multe că este fals;
  3. Cititorul în Tarot – crede în previziunile despre viitor, în interpretarea viselor, în mitologie și homeopatie;
  4. Vânătorul de fantome – crede că există fantome/stafii (de exemplu, în SUA 45% dintre oameni cred în fantome, iar 18% dintre ei cred că au intrat în contact cu ele);
  5. Meșteșugarul entuziast – de obicei, femeie, nu cumpără nimic util, nu știe exact ce caută, dar pune librarului un milion de întrebări ca și când ar fi un spion bine antrenat (întrebări despre, de exemplu, tehnica de pictare a pietrelor sau de împletire a părului câinilor).

A patra categorie – PIERDE-VARĂ (leneș, dă mereu impresia că vrea să facă ceva, dar nu face nimic, poate pretinde că este interesat de cărți, dar toate întrebările lui se referă la orice altceva, numai la cărți nu)

Are patru subcategorii:

  1. Răsfoitorul de cărți erotice – cu trei alte subcategorii: a) bărbatul mai în vârstă, cu barbă, are ia cărțile de la secțiunea erotică și le duce la secțiunea despre trenuri; b) adolescenții chicotitori, care se amuză deschis de fotografiile găsite în cărțile erotice și c) femeile tinere, care nu se ascund;
  2. Pierde-vară fără scop – își omoară timpul în librărie și îi place să bârfească despre alții;
  3. Partenerul plictisit – nu e interesat de cărți, dar e adus în librărie de partenerul cititor, pe care-l așteaptă cuminte stând pe un scaun/fotoliu;
  4. Autorul care și-a publicat singur cartea – nu prea scapi de el dacă nu-i ții isonul (excepție fac istoricii locali care au studiat în detaliu un aspect istoric și care merită să fie promovați).

A cincea categorie – PENSIONARUL CU BARBĂ (atât femei, cât și bărbați, uneori călătoresc prin țară în caravană, se plâng de tot și nu cumpără nimic)

Are patru subcategorii:

  1. Pensionarul îmbrăcat în lycra – are dubiță cu bicicletă, intră în librărie să se uite pe hărți, blochează trecerea, rupe harta, o pune pe un raft de unde nu a luat-o și pleacă fără să cumpere ceva;
  2. Pensionarul în pantaloni roșii – nu are barbă, e ras, adesea soldat cu vârsta peste 55 de ani, obez, înalt, cu câine, știe exact ce vrea și plătește oricât; femeile din această subcategorie sunt bine aranjate fie că sunt genul indoor sau genul outdoor; toți se poartă politicos, dar arogant, trezesc totodată sentimente de simpatie și de furie;
  3. Profitorul – încearcă să-ți vândă cărți nevaloroase la prețuri mari;
  4. Zgârcitul – caută doar chilipiruri.

A șasea categorie – CĂLĂTORUL NU-ATÂT-DE-TĂCUT (atrage atenția, nu e neapărat conștient de asta, dar e enervant)

Are cinci subcategorii:

  1. Cel care fluieră – bărbat, inconștient de cât de mult îi poate enerva obiceiul de a fluiera pe ceilalți, nu prea e interesat de cărți, doar se plimbă printre rafturi și fluieră;
  2. Cel care-și suflă nasul – aproape mereu bărbat, nu-și dă seama cât de neplăcut e pentru ceilalți să-l audă suflându-și nasul;
  3. Cel care fredonează – și femei, și bărbați deopotrivă;
  4. Cel care trage pârțuri;
  5. Cel care bolborosește – sau dă din cap, mereu nemulțumit, are mereu ceva de comentat.

A șaptea categorie – ISTORICUL DE FAMILIE

Are doar o subcategorie:

  1. Americanii – mereu interesați de originile lor scoțiene.

A opta categorie – CLIENTUL PERFECT

Are patru subcategorii:

  1. Colecționarul de ficțiune;
  2. Colecționarul de cărți despre trenuri;
  3. Oamenii obișnuiți;
  4. Fanii SF.

Și, desigur, și personalul unei librării poate fi împărțit în categorii:

  1. Studentul „Hugo” – bogat, nepriceput, dar charismatic, sigur de sine, menit să devină economist într-o corporație;
  2. Studenta „Mary” – are nevoie de bani, pasionată de literatură, nu are încredere în sine, timidă;
  3. Hipsterul – cărțile sunt cool, vrea să fie văzut citind (deși doar se preface), nu te ajută cu nimic, e doar de decor;
  4. Vânzătorii de cărți second-hand – care se confruntă des cu următoarele 12 întrebări:
    • Cărțile sunt gratuite?
    • Câte cărți ai în librărie?
    • Ai citit toate cărțile din librărie?
    • Îi poți recomanda o carte soției mele? (Da, Doamna Bovary, de Flaubet sau Amantul doamnei Chatterley, de D.H. Lawrence.)
    • Îi poți recomanda o carte soțiului meu? (Da, Sfârșitul unei iubiri, de Graham Green.)
    • Care e cea mai veche carte din magazin?
    • Care e cea mai scumpă carte din magazin?
    • De ce costă atât (X) cartea asta dacă costa atât (Y) când a fost publicată?
    • Chiar ceri atât (X) pentru o carte atât de veche?
    • Dacă cumpăr două cărți primesc discount?
    • Pot să intru cu câinele? E foarte prietenos. (Câinele va intra și va urina imediat pe parchet sau va începe să latre ca un maniac.)
    • Dorești să cumperi aceste cărți? (Și îți trântește pe tejghea o plasă cu exemplare vechi din revista Take a Break, lăsându-te fără replică.)
  5. Managerul de librărie, mereu la patru ace, entuziast, convins că clienții au mereu dreptate, n-are ce căuta într-o librărie second-hand.
Share Button

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *