Atât de multe cărți, atât de multe idei și atât de mulți autori, fiecare constituind o lume fascinantă, mereu de explorat de către cititori curioși. Strâng aici câteva recomandări de lectură pentru februarie 2021.
# Visul eroilor, de Adolfo Bioy Casares
Cine este cu adevărat erou? Cel care alege să trăiască în acord cu sine sau cel care trăiește în acord cu alții? Cel care gândește cu propria minte sau cel care-i lasă pe ceilalți să gândească pentru el? Cel care are curajul să fie el însuși și să-și piardă prietenii (adesea falși) sau cel care are mulți prieteni (adesea falși)? Pare simplu de răspuns, sau evident, dar nu este. Dacă, pentru a trăi în acord cu tine însuți, trebuie să alegi singurătatea, furia conștientizării mizeriei existențiale și depărtarea de cei pe care-i iubești? Oamenii sunt „vrăjitori”, ei își visează destinul și cred că e în mâinile lor să-l transforme în realitate. Caută formulele magice, intuițiile, își ascut capacitatea de a-și „presimți” destinul, al lor și al altora. Și chiar o fac, pentru că viața este un șir continuu de vise, încâlcite și descâlcite de „vrăjitori” – „În viitor se află totul, pentru că totul e cu putință. Acolo ai murit săptămâna trecută și acolo vei trăi veșnic.”
# Grădina de ciment, de Ian McEwan
Care sunt granițele sănătoase ale intimității într-o familie? Cât de mult ar trebui să intervină comunitatea pentru a sprijini o familie? Unde începe și unde se termină capacitatea individului de a decide ce e bine pentru sine și pentru familia sa? Rolul părinților în viața copiilor devine dureros de evident atunci când ei dispar și copiii sunt lăsați să navigheze pe oceanul vieții singuri. Ian McEwan explorează dinamica relațiilor între frați, incestul și diferitele schimbări emoționale și fizice care apar odată cu creșterea. Grădina de ciment este o oglindă a unei realități dure a microuniversului familial lipsit de prezența adulților. Și este totodată un avertisment pentru societatea care ignoră copiii și nu le urmărește evoluția sub nicio formă. Destinul unui copil reflectă destinul unei comunități. Eșecul de a-l ajuta înseamnă eșecul de a evolua al unei societăți.
# Cartea fantastică a lui Oaj, de Miguel Collazo
Dacă cineva ne visează? Dacă viața noastră este, de fapt, visul unei alte făpturi care trăiește la miliarde de ani distanță? Dar dacă existența acelei ființe este influențată de visele visate de cei pe care-i visează? Cum mai știe cine este visat și cine visează? Și dacă visele sunt doar un mecanism de apărare în fața unei lumi care se destramă, o evadare dintr-un univers care se dărâmă și nu-și mai găsește resursele de a se reconstrui? Ce se poate întâmpla când cel ce visează este visat de cei pe care-i visează? Călătoria minții în timp și spațiu, modificând după plac evenimente și personaje, poate distruge întreaga Natură sau o poate salva de la dispariție? Un mic roman SF straniu și fascinant – Cartea fantastică a lui Oaj, scris de un scriitor cubanez Miguel Collazo, este cu adevărat un carusel al viselor și al lumilor posibile și imposibile.
# Viața secretă a cadavrelor, de Mary Roach
Dacă viața e analizată și întoarsă pe toate părțile din toate perspectivele și de către toată lumea, moartea e examinată doar de cei vii. Cei care au trecut „dincolo” nu mai pot depune mărturie pentru ce se petrece cu ei. Putem observa modificările fizice, putem face studii pentru a constata cauzele morții, putem folosi organe pentru a salva alte vieți, putem folosi trupurile inerte pentru a-i învăța pe medici să facă operații complexe sau pentru a le supune unor experimente la care n-ar participa nimeni viu, dar nimic din toate acestea nu ne va spune ce se întâmplă după ce murim. Chiar și așa, înțelegerea acestui fenomen natural și inevitabil pentru toți, chiar și numai din perspectivă organică, te poate ajuta să înțelegi măcar mecanismul prin care fiecare din noi este parte a Naturii. Mary Roach abordează moartea din toate unghiurile posibile ale unui om viu curios să înțeleagă „viața secretă a cadavrelor” – procesul descompunerii, cât cântărește sufletul, problemele etice legate de folosirea corpurilor în știință, înmormântările ecologice, credințe despre viața de apoi etc. Iar perspectiva ei este plină de umor, de vitalitate, de optimism, de dorința de a investiga în detaliu toate aspectele morții pentru a învăța să se bucure mai mult de viață. Suntem parte a unui Întreg și ne transformăm continuu pentru necesitățile acestuia. Iar pentru un timp suntem conștienți de acest proces. Să ne bucurăm, ne îndeamnă Mary Roach.
# Gânduri către sine însuși, de Marcus Aurelius
„… fiecare trăiește numai momentul prezent, care este o clipă: restul fie au fost trăite, fie există în necunoscut. Scurt, prin urmare, este timpul pe care fiecare îl trăiește, mic este colțișorul de pământ unde își duce viața; scurtă este, de asemenea, chiar cea mai durabilă faimă postumă, și ea depinde de succesiunea acestor mici oameni care într-o clipită vor fi deja morți, fără să se cunoască nici măcar pe ei înșiși, cu atât mai puțin pe cel mort cu mult înaintea lor.” (Marcus Aurelius) Orice carte de dezvoltare personală pălește în fața scrierilor lui Marcus Aurelius. El deține o sabie ascuțită care străbate timpul și spațiul – sabia introspecției. Ai putea să o deții și tu?