Am scris acest text pentru că fiică-mea mi-a spus: „Ce răsfăț să fii plătit să citești!” De fapt, nu este o treabă ușoară, deși poate părea la prima vedere. În câțiva ani, am trecut printr-o perioadă intensă de ucenicie în ale „cititului profesionist” și încă mai am multe lucruri de învățat. Blogul este proiectul de suflet care m-a ajutat să-mi dau seama că doar dacă am curajul să fac pasul decisiv și să intru în lumea pe care o iubesc cu adevărat mă voi simți cu adevărat împlinită. Nu a fost ușor, căci nu am părăsit ieri băncile școlii, ci acum mai bine de 15 ani. Dar nu e niciodată prea târziu să-ți transformi pasiunea în muncă și să uiți complet că muncești. Să faci totul cu naturalețea cu care respiri. Și am îndrăznit să fac această schimbare tot datorită cărților și autorilor lor. Ei mi-au arătat că numai eu îmi pun limite, că numai eu stabilesc între ce granițe îmi trasez viața și că numai eu îmi formulez „posibilitățile”, nimeni altcineva. Deci, înarmată cu energia pozitivă a gândului că „pot orice îmi propun”, cărțile mi-au deschis uși care până atunci au stat încuiate, nu pentru că nu aveam la îndemână cheile, ci pentru că nu am privit niciodată cu atenție pentru a le găsi. Și am ales să privesc și să înfrunt inclusiv posibile eșecuri. Să îmi asum ce sunt, ce vreau, ce visez.
„Schimbarea este singurul element constant în viață. Vei alege direcția în care dorești să se îndrepte viața ta și genul de om care vrei să devii, sau vei rămâne pe loc, așteptând ca viața să treacă pe lângă tine?”
Richard Bandler, Alessio Roberti, Owen Fitzpatrick, „Introducere în programarea neurolingvistică (NLP)”, trad. Mihaela Veronica Șerbănescu, Curtea Veche Publishing
Vă împărtășesc toate acestea pentru că îmi doresc să faceți și voi același lucru. Să vă uitați cât de departe puteți, să observați fiecare oportunitate care vă iese în cale și să nu pierdeți niciun tren care oprește în gara voastră. Chiar și dacă vă doriți „luna de pe cer”, oricând există o cale (care numai voi o puteți găsi, nimeni nu o va face în locul vostru, nu așteptați să vă deschidă alții ușile cu cheile lor, nu o vor face, nu pentru că nu vor, ci deoarece… cheile nu se potrivesc) pe care să o urmați. Și încă un lucru. Cărțile vă pot ghida pe drum, ca o busolă sau ca o hartă, dar numai voi puteți păși și înainta pe acest drum. Dacă doar stați pe loc, din diverse motive (de la teamă la neîncredere, de la lene la indiferență – suntem experți în găsirea scuzelor, cu toții), nu veți ajunge nicăieri. Călătoria este importantă, destinația mai puțin. Și esențial este cum vă simțiți în timpul acestei călătorii. Sentimentele voastre vă indică precis dacă ați rătăcit drumul sau mergeți pe unde trebuie. Acum nu pot să nu mă gândesc că Trump a câștigat alegerile în SUA tocmai pentru că el nu concepe să nu-i „iasă” tot ce-și pune în minte. Urât și hulit, nepoliticos și incult, nu contează, el își mobilizează toate energiile asupra țelurilor pe care și le propune. (La fel se întâmplă și în lumea politică de la noi, dar și în alte domenii de activitate!) Ce s-ar întâmpla dacă atâția oameni deștepți, buni și înțelepți din lume ar depăși depresia, nesiguranța, neîncrederea, izolarea și și-ar urma dorințele, transformându-le în realitate?
Aș vrea să am timp să descos firul în patru despre orice carte pe care o citesc sau cu care interacționez. De fapt, despre povestea născocită de mintea, de sufletul, de spiritul (poate chiar de trupul) autorului ei. Asta pentru că fiecare carte mă învață ceva, mă provoacă să descopăr noi lumi, noi idei, noi galaxii. Și simt că e păcat să nu împărtășesc măcar câteva idei și cu voi. Așa că voi completa mereu „lista de lectură” de pe blog.
Și nu uitați – citiți ca să trăiți, nu trăiți ca să citiți!
„În miezul incertitudinii sau al diverselor tipuri de frică, când suntem amenințați de pierdere, schimbare și de șuvoiul interior al durerii de care nimeni nu ne poate izbăvi, cititorii măcar știu că există, ici și colo, câteva refugii, reale precum hârtia și vizbile precum cerneala, ce ne oferă un acoperiș și o masă caldă în timpul aventurii noastre prin pădurea întunecată și nenumită.”
„Un cititor în pădurea din oglindă”, Alberto Manguel, trad. Bogdan-Alexandru Stănescu, Nemira