Știți, cu siguranță, de Grădina Edenului, de șarpele ademenitor, de simbolul celor 12, de cele șapte zile ale Creației, de Potop și de construirea corabiei cu viețuitoarele Pământului, de Înviere, de Iad și Rai, de facerea omului din lut. Parcă aș vorbi de Biblie, nu-i așa? Ei bine, nu! „Epopeea lui Ghilgameș” conține toate aceste simboluri și povești.
Păstrată pe tăblițe de lut, în scriere cuneiformă, de-a lungul a mii de ani, „Epopeea lui Ghilgameș” este una dintre puținele scrieri din vremea Sumerului ce a putut fi reconstituită. Pe teritoriul Mesopotamiei au trăit și strămoșii vechi ai iudeilor, care ulterior au preluat aceste simboluri și povești în textele lor sacre.
Scrisă și transmisă de la o generație la alta între mileniile III și I înainte de Hristos, epopeea își are, se pare, originile în zona Urukului, oraș-stat sumerian, din sudul Mesopotamiei. Ghilgameș a fost regele Urukului, domnia sa fiind aproximată în perioada 2600-2700 înainte de Hristos. În epopee, sunt narate diverse momente importante din viața acestuia. Temele esențiale sunt prietenia, moartea, sensul vieții, nemurirea, relația dintre oameni și zei.
„Cu toate că-i neînduplecată, moartea e legea tuturor;
Clădim noi oare case pentru veci?
Pecetluim noi oare învoieli care să lege pe vecie?
Fraţii îşi împart oare, pentru vecie, bunurile?
Veşnică e oare ura între oameni?
Râul care se umilă te duce oare cu el pentru vecie?
De la începutul veacurilor, nimic nu este veşnic!
Cel care doarme şi cel care-i mort se aseamănă unul cu altul.
Oare nu închipuie amândoi icoana morţii?
Omul sălbatic e şi el un om.
Or, afară doar dacă Enlil nu-şi dă binecuvântarea,
Anunnakii, zeii cei mari, ţinând sfat,
şi Mamitu, cea care a făurit Soarta, hotărăşte dimpreună cu ei ursitele:
ei împart moartea şi viaţa,
şi nu dezvăluie sorocul morţii!”
De ce s-a păstrat tocmai acest text, pe tăblițe de lut, până în zilele noastre, cu efortul a zeci de generații de scribi aparținând mai multor popoare? Dovada importanței ei este faptul că și astăzi aceleași arhetipuri călăuzesc inconștientul colectiv în ritualurile religioase și în comportamentul moral.
„Pedepsește-l pe păcătos pentru păcatele sale,
pedepsește-l pe ucigaș pentru nelegiuirile sale,
dar nu fi pătimaș, ca să sufere cel nevinovat,
chibzuiește din timp, ca cel nevinovat să nu sufere pe nedrept!”
Un articol interesant despre „Epopeea lui Ghilgameș” a apărut în revista Historia. Îl puteți citi aici – www.historia.ro.
În căutarea legendelor Genezei, ale Creației originare a lumii, George Smith (1840-1876), asiriolog englez, a scris cartea „The Chaldean Account of Genesis” (1876), pe care o puteți citi gratis online, în limba engleză. În acest volum, George Smith analizează și textele în care apare ca personaj Izdubar – Ghilgameș.