Cu prea mult te pierzi, cu mai puțin te regăsești

Acesta este principalul mesaj al cărții „Arta esenței”, de Dominique Loreau. Aruncați o simplă privire în jurul vostru. Ce vedeți? Scrieți o listă cu toate obiectele. Se mai termină? Cât de lungă este?

„Cauza oboselii noastre, a apatiei, a lipsei de entuziasm este deseori preaplinul de lucruri care ne golește, ne uzează, ne aruncă în vârtejul nesfârșit al încercărilor din ce în ce mai istovitoare de a ne regăsi energia.”

Ne îngropăm în obiecte neînsuflețite, care ne ocupă spațiul și timpul (pentru că trebuie să le ordonăm, spălăm, ștergem de praf, reparăm etc.) și, mai rău, ne ocupă mintea, nelăsându-ne să evoluăm.

„Ați calculat vreodată cât timp pierdeți gândindu-vă la obiecte, vorbind despre ele, dorindu-le, cumpărându-le, transportându-le, întreținându-le și apoi aruncându-le? Faptul că renunți la ceea ce este superfluu, că îți restrângi posesiunile la cele de care ai cu adevărat nevoie, îți permite să duci o viață plină de sens, de plăcere și de momente senine: să petreci timp cu ai tăi, să faci totul temeinic și pe îndelete, fie că mănânci, te plimbi, mergi la cinema, citești, faci baie, trăiești conform propriului ritm… Asta înseamnă să nu lași viața să treacă pe lângă tine! Înseamnă să nu-ți pierzi viața pentru ceea ce… nu trăiește!”

Dominique Loreau ne propune un stil de viață bazat pe ce e esențial – să nu ne risipim energia pentru a avea grijă de obiecte, ci să ne conservăm energia pentru viața noastră și a celor dragi nouă, pentru a trăi în natură și pentru a susține tot ce e viu.

„Înainte de orice, ființa umană este energie. Investind energie în ceea ce ține de domeniul material, ne limităm.”

Nu e vorba să renunțăm de tot la obiecte, ci să avem în jur doar acele lucruri care ne sunt necesare și care ne aduc mulțumire permanent. Avem atât de multe obiecte inutile, unele multiplicate (același obiect de mai multe ori), altele pe care nu le folosim niciodată, altele care s-au stricat și nu ne „înduram” să le aruncăm. Toată această aglomerare se petrece nu doar în spațiul fizic, ci și în spațiul mental.

„Fiecare obiect pe care l-am dobândit și pe care l-am depozitat inutil ne lezează spațiul mental.”

Și, fără să ne dăm seama, asta ne împiedică să trăim așa cum ne-am dori, ajungem să trăim într-un viitor anticipatoriu, care nu se concretizează niciodată pentru că nu avem energia să-l facem să se întâmple, pentru că ne împiedicăm de atâtea obiecte care trebuie cumpărate, îngrijite, spălate, reparate și uităm să păstrăm energie pentru ce e esențial.

„Să trăiești simplu nu înseamnă să respingi confortul material. (…) Luxul, un concept epicurian, presupune să nu irosim niciun moment prin alegeri automate, să nu ne lăsăm copleșiți de ceea ce ne înconjoară. (…) Luxul autentic se situează departe de iluziile care ne sunt impuse: să nu te grăbești, să nu irosești, să nu faci niciodată compromisuri în privința calității, să te consideri unic și să te respecți. Dar mai mult decât atât, luxul presupune posibilitatea de a refuza să faci ceva, fiindcă acel ceva te stresează și, la fel de bine, posibilitatea de a refuza să accepți aproape de tine orice lucru care te încorsetează. (…) Adevăratul lux înseamnă să nu deținem decât obiectele de care avem cu adevărat nevoie, pe care le iubim, cu care nimic nu interferează și a căror valoare nu poate scădea indiferent de circumstanțe.”

Obiectele pe care nu le folosim (și totuși le păstrăm) sunt responsabile pentru tulburare psihică, ele ascund, de fapt, probleme pe care nu vrem să le înfruntăm și le lăsăm nerezolvate. În plus, le lăsăm și moștenire generațiilor următoare. Ne păcălim pe noi înșine crezând că obiectele au un rol atăt de important în viața noastră. Asta pentru că nu avem curajul să descoperim cum ar fi fără ele.

„Eliberarea de cât mai multe dintre obiectele pe care le dețineți vă va ajuta să vă învingeți fricile și să descoperiți că fericirea nu depinde de ceea ce aveți, ci de ceea ce trăiți.”

Obiectele ne pot fi de folos, însă în loc să susțină viața, au ajuns să o împiedice din cauza „îngrămădirii” lor în spațiul nostru vital. Așadar, descotorosiți-vă, ne îndeamnă Dominique Loreau, de tot ce e inutil și trăiți frumos. Cu puțin putem trăi prezentul la infinit!

„Când nu mai aveți nimic de pierdut sunteți liberi.”