În romanul „Platforma”, Michel Houellebecq subliniază unul dintre principiile de bază ale biblioterapiei:
„Să trăiești fără lectură este periculos, trebuie să te limitezi la viață, și nu e lipsit de riscuri.”
Când sunt doar un mijloc prin care evadăm dintr-o realitate pe care nu o putem suporta sau accepta, cărțile pot deveni un instrument de înstrăinare de ceilalți, dar și față de sine. Fuga de probleme prin lectură nu este deloc soluția pentru a duce o viață fericită. Izolarea și incapacitatea de integrare în mediul social prin cufundarea permanentă în paginile cărților duce la alienarea individului.
Tot Michel Houellebecq scrie în „Platforma”:
„Renunțăm la viața noastră cu ușurință, singuri ne lepădăm, cu ușurință, de ea.”
Cărțile trebuie să fie o metodă de a descoperi, de a explora, de a cunoaște și de a reveni la viața de zi cu zi mai puternici, mai înzestrați (cu informații, experiențe emoționale, abilități etc.) și mai capabili să știm să ne găsim calea spre propria fericire.
De prea multe ori, oamenii lasă cărțile să devină o piedică în viața lor, dar se afundă atât de adânc în universul fanteziei, încât nici nu-și mai dau seama de acest lucru.
Biblioterapia presupune, printre altele, o potrivire a cărților cu cititorii lor. În funcție de nevoile și dorințele cititorilor, biblioterapeutul le poate propune anumite cărți ce le pot fi de folos, fie că e vorba de literatură de ficțiune, fie de non-ficțiune. Beneficiile citirii cu scop a cărților au fost dovedite de mai multe studii din domeniul psihologiei și medicinei.