De ce oamenii „au dat ființă” poeziei? De ce oamenii scriu poezii și de ce și mai mulți le citesc? Cum poate să ne ajute poezia să fim mai buni, mai înțelepți, mai eficienți în ceea ce facem, mai fericiți? Poate?
Stephen Burt, care a descoperit poezia citind romane SF în care autorii citau texte din diverși poeți, face o demonstrație elegantă, în videoul de mai jos, a rolului pe care îl pot juca poemele în viața noastră, dacă le permitem să „ne viziteze” universul mental cotidian.
Punând experiențe, îndoieli, întrebări chinuitoare, emoții devastatoare, chiar ghicitori existențiale sau doar gramaticale, în cuvinte, poeziile ne oferă un moment scurt, dar intens, de a trăi și gândi despre o problemă, ne poate oferi perspective de viziune, soluții sau idei, ne poate „seta” pentru o anumită stare de spirit de care avem nevoie la un moment dat.
În același timp, o poezie nu are o singură fațetă, codează mesajele, reinterpretează lumea, de aceea când aceeași persoană o recitește poate „vedea” altceva în ea. Ei bine, tocmai de aceea avem nevoie de poezie. Ea este și devine mesajul de care fiecare dintre noi avem nevoie. Citim în ea atât ceea ce căutăm, cât și ceea ce de obicei ignorăm deși e deja acolo, în noi – emoții, idei, stări, frici etc. Ne confruntă cu ele, ne ajută să le conștientizăm, să le dăm glas, să le controlăm apoi, căutând metode să le integrăm mental.
Orice scriere e un dialog. Un dialog al scriitorului cu cititorii, al cititorului cu sine, al cititorilor cu personajele/ideile/gândurile/emoțiile/acțiunile despre care citesc, al cititorilor între ei (însuși scriitorul e la rândul lui cititor). Deci, și poezia e un dialog ce ne poartă oriunde dorim pe axa timpului și a spațiului. Ne permite să fim atemporali și aspațiali.
Poezia e ca o injecție, care îți oferă acea doză din acea substanță de care ai nevoie pentru a te motiva pozitiv să trăiești și să găsești căi să fii fericit. Da, poate produce durere la început, dar după ce ai făcut-o efectul merită osteneala.
Așadar, căutați-vă poeziile de care aveți nevoie!