Ce-i cu acest adolescent care își dorește să devină gardianul copiilor ce se joacă în lanul de secară? De ce să nu-i lase să cadă în prăpastia de lângă lan? Avem nevoie de gardieni care să păzească cu grijă copilăria? Care să admire jocul și să-l înțeleagă?
J.D. Salinger trage un semnal de alarmă în romanul „De veghe în lanul de secară”. Ne avertizează. Dincolo de copilărie, este o lume „urâtă” dacă uiți de copii și, mai ales, dacă uiți de copilul din tine. Nu-ți poate ajunge o viață să ștergi lucrurile urâte scrise de adulți pe ziduri. Însă, poți face măcar un lucru: poți să nu fii unul dintre ei!