Share Button

vicar„Vicarul din Wakefield” este singurul roman scris de Oliver Goldsmith, publicat în 1766. Goldsmith, de origine irlandeză, a studiat teologia și dreptul, apoi medicina. A călătorit prin Franța, Spania, Italia, pentru ca în 1756 să se stabilească la Londra. A fost poet, dramaturg, eseist și, desigur, romancier.

„Pentru cei nefericiți, cărțile erau un tovarăș blajin și nemustrător și (…) dacă ele nu pot să ne dea plăcerile vieții, ne învață cel puțin s-o suportăm.”

„Vicarul din Wakefield” este o mică „telenovelă”. Un preot, cu situație bună financiară, are șase copii și trăiește liniștit, alături de familie, fără grija zilei de mâine. Odată cu ruina lui financiară și mutarea într-o altă localitate, viața se schimbă radical.

„Goliciunea săracilor ar putea fi acoperită cu zorzoanele iubitorilor de deșertăciuni.”

Goldsmith îl aruncă pe preot împreună cu familia lui în sărăcie lucie pentru a avea ocazia să critice și să ironizeze societatea vremii – de la moravuri până la forma de guvernare, de la stilul de viață risipitor și petrecăreț al bogaților la mocirla materială și spirituală a săracilor, de la lipsa de moralitate a negustorilor până la organizarea sistemului penitenciar al vremii.

Goldsmith pune în discuție educația copiilor în mediul luxului și în sărăcie și cum această educație (sau lipsa ei) se reflectă în viața lor ca adulți, ce alegeri fac, ce prieteni frecventează, ce ocupații au, cum gândesc și ce principii morale au.

„O virtute care are necontenit nevoie să fie păzită, nu prea își merită sentinela.”

Autorul pune în scenă personaje diverse, analizând modul în care banii le influențează și cum adevăratul caracter se dezvăluie în funcție de cum banii modifică comportamentul oamenilor.

„Nu trebuie să judecăm ce simt alții prin ceea ce am simți noi în locul lor.”

Goldsmith nu ratează ocazia să discute opinii filozofice ale vremii, punându-le în balanță cu ideile religioase. Esența mesajului lui este că voința de a-ți urma convingerile până la capăt este calea cea mai sigură pentru a-ți atinge scopurile, atât timp cât ceea ce îți dorești nu îngrădește libertatea și integritatea celorlalți.

„Călătorul care nu se încrede în nimeni dintre cei ce-i întâlnește și care se întoarce din cale cum vede primul om, părându-i-se că-i un tâlhar, ajunge rar la timp la capătul drumului.”

Share Button