Romanul „La porțile moscheii”, de Kader Abdolah, constituie o fascinantă introducere în universul islamic. Autorul urmărește istoria unei familii din Iran sub imperiul schimbărilor religioase, politice, morale și economice ale țării.
Pentru cititorii din cultura occidentală, povestea poate fi chiar o distopie. Pentru cei care au trăit sub comunism, cartea este o dureroasă aducere aminte – cenzura, lipsa informațiilor, frica de a te exprima liber sunt doar câteva elemente care sunt specifice societăților totalitare.
Prin ce metode reușesc cei de la putere să impună un stil de viață și de gândire „strâmb” și cum se produce alienarea psihică atât individuală, cât și colectivă într-o societate care nu are legi în care să creadă cei care ar trebui să le respecte? Când legea e doar în favoarea câtorva, ce se întâmplă cu cei mulți? Cum se interpretează greșit, în interesul unora, principii religioase și morale și cu ce consecințe?
Ceea ce este un exercițiu de imaginație pentru noi este realitate necruțătoare pentru unii oameni în fiecare zi.
Iată una dintre situațiile absurde în care este pus unul dintre personajele cărții. Și, din păcate, este doar o oglindă a unei realități crude.
Sunteți în fața unui pluton de execuție. Deși nu sunteți vinovat de nimic, ați fost la momentul nepotrivit în locul nepotrivit. Veți fi împușcat, fără milă și fără șansa vreunui proces. Deodată, după câteva secunde de tăcere, răsună vocea unui bărbat care spune: „Dacă îți vei deconspira membrii familiei, prietenii și cunoștințele, orice activitate, gând sau faptă a lor care să nu fie în acord cu voința noastră, te vom cruța!” Recunoști vocea, e a unei rude apropiate. Ce veți răspunde? „Trageți, nu voi face asta!” sau „Nu trageți! Mă voi alătura vouă și voi lupta împotriva tuturor, indiferent dacă mi-e rudă sau prieten!”