Datată 1954 în manuscris și publicată în 1966, „Antologia de poezie populară” este rodul muncii lui Lucian Blaga de a reuni creații populare originale. Blaga le-a găsit în diverse culegeri, în ziare sau reviste ori le-a adunat de la colegi și studenți. Creația în versuri specifică satului românesc se învârte în jurul unor teme ca dragostea, dorul, natura, „urâtul”, jalea, norocul.
Aceste poezii (128 culese și adăugate de Lucian Blaga în manuscrisul din 1954 și încă 12 găsite în alte manuscrise ale acestuia) ascund în mesajul și forma lor miezul culturii noastre și matricea stilistică moștenită de la o generație la alta. Esența și măiestria acestor creații populare sunt expresia autentică a orizontului sufletesc al românilor. Iată câteva „mostre” alese de mine pentru voi:
Fă-te, bade, trandafir,
Și zboară la mine-n sîn.
…
Cine crede dorului
Are casa cucului
Și odihna vîntului.
…
De n-ar fi ochi și sprîncene,
N-ar mai fi păcate grele,
Dar ochi și sprâncene sînt,
Și păcate pe pămînt.
Ochii și sprîncenele,
Ele fac păcatele.
…
Ostenit, mereu de ducă,
Noaptea-n codru mă apucă,
Copacilor sînt nălucă.
…
-Tu te-ai dus și m-ai lăsat,
Cine, bade, ți-a dat sfat?
-Sfat mi-a dat frunza de fag
Să iubesc cine mi-i drag;
Sfat mi-a dat frunza de prun,
Să iubesc și să nu spun;
Sfat mi-a dat frunza de nuc,
Să iubesc și să mă duc.
…
L-aș iubi și nu știu cum,
L-aș lăsa și nu mă-ndur,
L-aș iubi, mi-a fi păcat,
L-aș lăsa, mi-a fi bănat.
…
Cîtă boală e sub soare,
Nu-i ca dorul arzătoare,
Că dorul unde se pune
Face inima cărbune.
Cîtă boală e sub lună,
Nu-i ca dorul de nebună,
Că dorul unde se lasă
Face lacrimilor casă.
…
Multe stele sînt pe cer,
Care toate-n ziuă pier;
Și mai mari și luminoase,
Nu-s ca mîndra de frumoase;
C-așa merge de frumos,
Gîndești că scrie pe jos.
…
Frunză verde măr uscat,
Astă-noapte m-am visat
Că mîndrul m-a sărutat.
M-am trezit și-am pipăit,
Și nimica n-am găsit:
Numai dorul inimii
Scris pe fața perinii,
Cu mătasa genelor
Și cu roua ochilor.
…
Fă-mă, Doamne, ce mă-i face
Fă-mă, Doamne,-un curcubeu
Să mă sui la Dumnezeu,
Să-l întreb eu cum îmi place
Dragostea din ce se face?
…
Pe unde merge dorul
Nu poți ara cu plugul,
Că s-agață plugu-n dor
Boii trag de se omor.
Pe unde merg dragostele
Poți ara cu vacile,
Plugul merge sfîrîind
Și vacile rumegînd.
…
Jelui-m-aș și n-am cui,
Jelui-m-aș codrului:
Codrul huie a pustiu
Și eu glasul nu i-l știu.
Jelui-m-aș apelor,
Apelor, izvoarelor;
Dar și apa-mi pare rece,
Eu o-ntreb și dînsa trece.
Jelui-m-aș norilor,
La cei nori,
Cei trecători;
Ei mă-mbracă-n umbră deasă
Și de mine nu le pasă.
…
Cine-a scornit urîtu,
Fie-i trupu ca lutu
Și fața ca pămîntu.
Cine-a scornit dragostea,
Fie-i trupu ca floarea,
Fața ca dumineca.