Share Button

styronÎn cartea „Beznă vizibilă. Amintiri despre nebunie“, scriitorul american William Styron povestește experiența sa în confruntarea cu depresia. William Styron descrie cum s-a simțit în „patul de cuie” al depresiei și cum a reușit să se vindece.

Iată cum povestește William Styron despre simptomele depresiei trăite de el.

Sentimentul pierderii

„Pierderea, sub toate formele posibile, reprezintă placa turnantă a depresiei, fie în faza de evoluție a bolii, fie, mai curând, în faza ei de inițiere.”

Anihilarea sinelui

„…pierderea stimei-de-sine; la mine, unul, simțul propriei persoane aproape ca dispăruse cu totul, luând cu el și încrederea în sine. O asemenea pierdere poate degenera foarte rapid în sentimentul neajutorării, iar de aici, într-o groază infantilă. Te îngrozește pierderea tuturor lucrurilor, a tuturor oamenilor dragi sau apropiați. Apare și o teamă acută de abandon.”

Pe marginea prăpastiei – planuri de sinucidere

„Fără îndoială că, pe măsură ce te apropii pe penultimele profunzimi ale depresiei – altfel spus, cu un pas înainte de stadiul la care începi să-ți organizezi sinuciderea, în loc să stai numai și să te gândești la ea -, sentimentul acut al pierderii este dublat de conștiința că viața îți scapă printre degete cu o viteză galopantă.”

Panica

„Începi să manifești atașamente crâncene. Diverse mărunțișuri – ochelarii de citit, o batistă, un anumit stilou – deveniseră obiectele unei posesivități demente. Dacă mi se întâmpla să nu le găsesc imediat, mă cuprindea o panică nestăpânită, fiecare dintre acele obiecte reprezentând pentru mine simboluri tactile ale unei lumi care avea să dispară de pe fața pământului.”

Lipsa de speranță

„Ajunsesem în acea fază a tulburării, în care mi se volatilizase orice noțiune de speranță, ca și orice idee legată de viitor; creierul meu, devenit sclavul hormonilor scăpați de sub orice control, nu mai era, de-acum, un organ al gândirii, ci un simplu instrument care înregistra, minut cu minut, diferitele stadii ale propriei sale suferințe.”

Suferința continuă

„Durerea se dovedește neobosită și ceea ce face ca această condiție să fie una insuportabilă este conștiinta faptului că nu este de așteptat nici un fel de remediu – nici într-o zi, nici într-un ceas, nici într-o lună, nici într-un minut.”

William Styron subliniază că „lipsa de speranță zdrobește sufletul chiar mai mult decât durerea”. Cum și-a recăpătat el speranța? Cum a ales viața și nu anihilarea de sine?

Share Button