Nu mult și…. prost!? Desigur, nu știm toți acest precept demn de urmat?
Ei bine, din ce în ce mai des, „lectura rapidă” – când citim mult într-o perioadă scurtă de timp – pare a fi la modă. Să revii de mai multe ori asupra unei cărți pentru a o reciti parțial sau integral? În nici un caz! La câte opțiuni de a citi, când să mai ai timp să recitești? Să notezi ceva despre ce ai scris? Și mai și! Când să mai ai timp de asta? Să împărtășești în scris sau într-o conversație cu cineva cât mai multe despre ce ai descoperit citind? Pare o pierdere de timp, ceva pentru cei ce nu au treburi importante de făcut, nu-i așa?
Ritmul de viață de acum e unul rapid. De aceea, începem să ne „uităm” în direcția cealaltă și să ne întrebăm: nu cumva ar trebui să încetăm să schimbăm vitezele atât de des încât să ne trăim viața în viteza a 5-a în permanență? Nu cumva ar fi bună și a 3-a? Nu tot într-acolo ne îndreptăm? Nu cumva după ce am fost depășiți în trombă de o mașină în viteza a 5-a ne-am întâlnit cu ea la următorul semafor? Atunci de ce să nu ne acordăm timp să fim prezenți în prezentul nostru fără să ne aruncăm în clipa următoare de parcă numai a merge înainte ar conta? Nu e important să stăm uneori să reflectăm sau să facem planuri, să ne amintim ce s-a întâmplat în trecut și să ne încărcăm bateriile pentru viitor?
Așadar, filozofia „frânei” devine din ce în ce mai populară. Trebuie să învățăm să „potrivim” vitezele cu care ne trăim viața. Cum? Ei bine, metodele sunt în lucru. Una dintre ele e foarte la îndemână pentru toți cei care citesc. Citiți încet, nu de dragul lentorii, ci pentru a nu pierde din vedere idei, sensuri, descrieri etc. și pentru a savura la maximum mesajele cărților. Scrieți și vorbiți despre ceea ce citiți. Împărtășiți cu cât mai mulți experiența lecturii și cunoștințele obținute.
Am trecut și eu prin faza „hai mai repede, dă pagina mai rapid, aleargă spre finish, nu zăbovi pe paragrafe, nu reciti, nu ai timp să citești toate cărțile din bibliotecă” – parcă alergam la maraton! Acum, multe dintre cărțile citite în etapa „vitezei maxime” le recitesc de parcă nu le-am citit niciodată. Acum respir când citesc, mă opresc des să mă gândesc la anumite mesaje din text, scriu despre ce citesc, îmi notez idei ce-mi vin în timp ce citesc, împărtășesc ce învăț când citesc. Citesc mai puțin și, totuși, simt că e mai mult, că experiența de a citi de acum mă îmbogățește, că selecția cărților e mai bună și mai valoroasă pentru mine, că sunt atentă la motivele și scopurile lecturii.
Învățăm greu să ne debarasăm de balast (poate mai greu este să identificăm ce este „balast” și ce nu!), dar după ce reușim, experiența este dătătoare de energie pozitivă pentru noi și pentru cei din jurul nostru!