În romanul distopic „Minunata lume nouă”, Aldous Huxley ne pune o mulțime de întrebări. Ce s-ar întâmpla:
- dacă am fi zămisliți toți în eprubete?
- dacă am fi vaccinați pentru boli înainte să ne naștem?
- dacă nu am avea mamă și tată și nici familie?
- dacă am arăta de 20 de ani la 70?
- dacă am putea să ne drogăm oricând și oricât, fără efecte secundare mortale?
- dacă am consuma ceea ce alții stabilesc pentru noi și am fi fericiți așa pentru că am crede că, de fapt, noi facem alegerile?
- dacă am renunța la singurătate?
- dacă nu am avea o conștiință individuală, ci doar una socială?
- dacă n-am fi niciodată bolnavi?
„Pentru că lumea noastră nu mai e aceeași ca a lui Othello. Nu poți face automobile populare fără oțel – și nu poți face tragedii fără instabilitate socială. Dar acum lumea e stabilă. Oamenii sunt fericiți; capătă ceea ce vor și nu cer niciodată ceea ce nu pot căpăta. Sunt înstăriți; trăiesc în siguranță; nu se îmbolnăvesc niciodată; nu se tem de moarte; voioși, nu le pasă de patimi și de bătrânețe; n-au mame și tați care să-i necăjească și să-i sâcâie; n-au soții, ori copii, ori iubiți și iubite care să le stârnească sentimente puternice; sunt condiționați în așa fel încât practic nu pot să se poarte decât așa cum trebuie.”
Ce lume ați zămisli voi cu coordonate care să accepte răspunsuri pozitive la astfel de întrebări? Ar fi o lume… frumoasă? Ar fi o lume… fericită?
„Frumusețea e atrăgătoare și noi nu vrem ca oamenii să fie atrași de lucruri vechi. Noi vrem să le placă cele noi.”
„… acesta este secretul fericirii și al virtuții: să-ți placă ceea ce ești obligat să faci. Acesta este țelul întregii condiționări: să-i facă pe oameni să-și îndrăgească destinul social implacabil.”
Lista lui „dacă” este completată în fiecare pagină a cărții și, în funcție de răspuns, fiecare „alege” să fie membru în una dintre categoriile imaginate de Huxley – Gama, Beta, Alfa, Epsilon sau Delta. Aveți nevoie doar de cuvintele potrivite!
„Cuvintele pot fi ca razele X, dacă le folosești așa cum trebuie, pot pătrunde în orice alt mediu. Citești și te pătrund.”
Ţin minte că în facultate am avut de ales între „Ferma animalelor” şi „Minunata lume nouă”când am studiat distopiile. Eu am ales „Ferma animalelor” pentru că deja cunoşteam povestea, dar, mi-am cumpărat şi varianta în engleză a cărţii „Minunata lume nouă”. Mă încearcă însă un sentiment de respingere la gândul să o citesc căci mă deprimă societatea imaginată de Huxley. Viitorul nu-mi sună bine deloc. Ţie ce sentiment ţi-a dat când ai citit-o?
Strict subiectiv: „Ferma animalelor” este mult mai bună decât „Minunata lume nouă”. Dintre distopiile clasice cea care nu trebuie ratată este „Noi” de Zamiatin, scrisă în 1920, din care s-au inspirat și Huxley și Orwell. Comparativ, lumea din „1984” e mult mai înfricoșătoare decât cea din „Minunata lume nouă”, însă Huxley, deși aparent nu creează un univers înfricoșător, pune niște probleme morale, etice și psihologice care fac această lume îngrozitoare. Mi s-a părut interesantă în „Minunata lume nouă” direcția dezvoltării tehnologiei și medicinei pe care o abordează Huxley (el era și foarte preocupat de temele astea). Acum, tu decizi dacă o citești, nu vreau să-ți dau prea multe detalii, că fur din farmecul lecturii. 🙂 Eu îți recomand să o citești, nu cred că vei regreta.