Ne-am obișnuit deja cu programul Google Map, care ne ghidează în spațiu ori de câte ori dorim să ajungem la o destinație sau doar vrem să vizităm virtual un loc anume. Însă acest program are un parametru lipsă – timpul. Nu știm cât de vechi sunt imaginile sau când au fost reactualizate. Ce ar fi dacă ar exista un program care să țină cont și de timp? Google Map al Trecutului și un Facebook al Evului Mediu. Cum s-ar putea realiza acestea?
Soluția? Cărțile, registrele administrative, revistele, ziarele, jurnalele personale sau alte tipuri de documente păstrate în arhive. Toate acestea ne pot ajuta să recreăm trecutul atât spațial, cât și temporal. Venice Time Machine este un proiect al universității Ca῾Foscari din Veneția, în colaborare cu EFPL, care își propune ca în 10 ani să digitalizeze peste 80 de kilometri de arhive pentru a da viață Veneției încă din momentul în care există documente în arhiva orașului.
Frederic Kaplan vorbește, în videoul de mai jos, despre provocările acestui proiect, despre dificultățile întâmpinate în transcrierea digitalizată a arhivei, despre erorile care pot apărea și cum pot fi acestea reparate. Una dintre cele mai mari provocări este traducerea acestor documente păstrate în diverse dialecte, scrise de mână, cu prescurtări, uneori cu greșeli etc. Dar, mai mult decât atât, lansează o provocare tuturor: să creăm Muzeul Viitorului reconstruind trecutul în fiecare parte din lume.
Fiecare informație din documentele păstrate de-a lungul timpului poate fi transformată în imagini și în aplicații care să ne ofere ocazia să cunoaștem orice perioadă a istoriei, orice oraș, orice eveniment.
Iată că revistele, ziarele, cărțile capătă o utilitate inedită. Ele ne vor permite să călătorim (așa cum călătorim într-un oraș actual pe Google Map) pe o Hartă a Trecutului într-un Muzeu al Viitorului.
Cuvântul scris își dovedește încă o dată utilitatea, importanța și capacitatea de a susține evoluția umană în direcții mereu surprinzătoare.
Așadar, scrieți și citiți în continuare!