Sunt scrieri care definesc spiritul uman, care sunt esențiale pentru înțelegerea evoluției spirituale a oamenilor și care strâng între rândurile lor atât istoria, cât și înțelepciunea umanității. Unele dintre aceste texte esențiale sunt atât de vechi, încât au ajuns cu greu până la noi, distorsionate și fragmentate. Altele, deși întregi, nu sunt traduse în toate limbile, iar unii nu avem acces la ele. Nu sunt lecturi obligatorii, însă sunt scrieri care odată ce au fost citite ne ajută să ne înțelegem și să ne cunoaștem mai bine pe noi, dar și pe ceilalți. Ele sunt valoroase tocmai pentru că, în timp, „au dovedit” că oferă perspective, informații, experiențe comune tuturor oamenilor, indiferent de locul unde s-au născut, indiferent de sex, religie, etnie etc. Cuvântul-cheie este „comun”. Asta pentru că în ADN-ul nostru nu moștenim numai date biologice, ci și unele spirituale. Ultimele sunt mai puțin evidente, însă printre trăsăturile proprii de personalitate, printre dorințele și nevoile personale se strecoară cele ale strămoșilor noștri.
Acel inconștient colectiv, dezvăluit adesea nouă prin intuiții și vise, îl întâlnim în aceste scrieri esențiale. Unele sunt vechi de mii și mii de ani, altele sunt noi, poate redactate acum câțiva ani sau poate chiar ieri. Probabil, cineva scrie un astfel de text chiar astăzi. Există în unii oameni un har deosebit – acea abilitate de a reda pe hârtie esența umanității, de a pune în cuvinte experiențe care ne îmbogățesc, ne ajută să evoluăm și să devenim ceea ce ne dorim să fim. Aceste scrieri ne arată drumul către noi înșine, ne aștern în față cărările posibile prin această viață, ne îndreaptă ochii către oglinzi diverse de reflectare a realităților noastre și a celorlalți, ne schimbă ochelarii cu care privim lumea. Sunt în căutarea acestor scrieri și vă voi împărtăși, atât cât voi fi în stare, încercările mele de a le găsi.
- Care sunt oare textele care merită să facă parte neapărat din existența noastră pentru că ele sunt în noi și printre noi pentru ca umbrele mărețe ale strămoșilor noștri să ne vegheze trecerea prin lume?